ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1353/2018

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub numărul 646/99/2014, așa cum a fost modificată și precizată ulterior, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C. SA, prin Sucursala Iași, și D., solicitând să se constate nulitatea absolută a Contractelor de credit nr. 642/2006 și nr. 1569/2007, a Contractelor de ipotecă aferente, nr. 642/2006 și nr. 1569/2007, precum și a actului de adjudecare nr. 53/2011.

Prin Sentința nr. 723/2015 CA din 3 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, Județul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C. SA și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A. și B.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, prin încheierea de ședință publică de la 9 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în Dosarul nr. x/2014, dispunându-se suspendarea judecării apelului.

Prin Decizia nr. 654 de la 6 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva încheierii de ședință publică de la 9 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în Dosarul nr. x/2014, a casat încheierea recurată și a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Prin Decizia nr. 274/2017 de la 6 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă în Dosarul nr. x/2014, s-a constatat perimarea cererii de apel formulate de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței nr. 723/2015 CA din 3 noiembrie 2015, pronunțate de Tribunalul Iași, Județul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal.

Instanța de apel a reținut că, la termenul de judecată din 9 iunie 2016, s-a dispus suspendarea judecății, în aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și că nu s-a cerut în scris judecarea în lipsă, operând un caz de suspendare voluntară.

De la data suspendării judecății nu s-a mai efectuat nici un act de procedură în cauză.

După trecerea a mai mult de 6 luni de la momentul suspendării judecății se pune în discuție perimarea apelului.

C. proc. civ. reglementează perimarea ca pe o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului, în faza în care se găsește. Perimarea este - în același timp - o prezumție de desistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.

Conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situațiile enunțate în articolele 417 (pentru întrerupere) respectiv 418 (pentru suspendare) C. proc. civ.

La constatarea perimării, instanța este ținută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părții interesate (în calea de atac aceasta fiind apelantul); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.

În speță, instanța a reținut că operează perimarea, în condițiile în care cererea a rămas în nelucrare chiar mai mult de șase luni (din data de 9 iunie 2016), din vina apelanților (care nu au solicitat repunerea cauzei pe rol) și nu a intervenit nici un temei de întrerupere ori suspendare a cursului perimării.

Reclamanții B. și A. au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 274/2017 din 6 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, motivele recursului fiind, în esență, următoarele:

În mod nelegal instanța de apel a constatat perimată cererea în condițiile în care apelanții-reclamanți au declarat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei din 9 iunie 2016, recurs ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 654/2017, pronunțată la data de 6 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul împotriva încheierii din 9 iunie 2016, a casat încheierea menționată și a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Iași pentru continuarea judecății.

Instanța de apel era obligată să constate că exista înregistrat recursul împotriva încheierii din 09 iunie 2016, așa cum rezultă și din extrasul de pe portalul instanțelor de judecată, și să acorde un termen după data de 06 aprilie 2017 pentru a se verifica soluția instanței de recurs.

În drept, a fost invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Recurenții au depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din data de 21 februarie 2018, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 25 aprilie 2018.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, raportat la dispozițiile art. 488 pct. 5 din noul C. proc. civ., pentru considerentele care urmează:

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii în nelucrare, din vina părții, un anumit timp, prevăzut de lege.

Perimarea este atât o sancțiune procedurală, care intervine pentru nerespectarea termenului stabilit de lege, cât și o prezumție de desistate, dedusă din nestăruința vreme îndelungată în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 416 din noul C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

Art. 417 din același cod statuează că:

"Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Pentru a întrerupe termenul de perimare, actul de procedură trebuie să aibă ca scop repunerea pe rol în vederea judecării cauzei și să îndeplinească cerințele prevăzute de lege pentru întocmirea sa valabilă.

În vederea constatării perimării, instanța are obligația de a verifica dacă cererea a rămas în nelucrare vreme de 6 luni din culpa părții, dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, să nu existe o cauză de stingere a procesului, prevăzută de o normă specială care se aplică cu prioritate.

Înalta Curte constată că prin încheierea din 9 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în Dosarul nr. x/2014, s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Reclamanții A. și B., la data de 8 iulie 2016, așadar înainte de împlinirea termenului de perimare, au declarat recurs împotriva acestei încheieri, solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii din 9 iunie 2016 și să se dispună continuarea judecății în fața Curții de Apel Iași.

Prin Decizia nr. 654 de la 6 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva încheierii de ședință publică de la 9 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în Dosarul nr. x/2014, a casat încheierea recurată și a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Având în vedere că reclamanții B. și A., înainte de împlinirea termenului de perimare, au declarat recurs împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecarea cauzei, recurs care a fost, de altfel, admis, la data de 6 aprilie 2017, curtea de apel nu putea constata că erau îndeplinite cerințele impuse de legiuitor pentru aplicarea acestei sancțiuni procedurale.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva Deciziei nr. 274/2017 din 6 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții - reclamanți B. și A. împotriva Deciziei nr. 274/2017 din 6 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Casează Decizia nr. 274/2017 din 6 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Trimite cauza Curții de Apel Iași, secția civilă, în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2018.

Procesat de GGC - LM