ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4592/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4592/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Bihor se află Dosarul
nr. 1907/111/2012 având ca obiect acțiunea formulată de P.G.P. în
contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, privind anularea
fișei și a raportului de evaluare a activității profesionale, cauză în care, în
ședința publică de la 11 iunie 2012 s-a dispus suspendarea judecății potrivit
art. 4 din Legea nr. 554/2004 și sesizarea Curții de Apel Oradea în vederea
soluționării excepției de nelegalitate invocate de reclamant.
Prin Sentința nr. 289
din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția de
nelegalitate a prevederilor art. 90 din Ordinul Ministerului Administrației și
Internelor nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane,
ridicată de reclamantul P.G.P. în contradictoriu cu pârâții Ministerul
Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța a reținut că prin ordinul contestat s-au instituit
norme juridice referitoare la recrutarea și selecționarea personalului,
desfășurarea și încetarea raporturilor de serviciu, acordarea gradelor
profesionale, evaluarea personalului, ș.a.
Prin art. 90 alin.
(1) - (7) din ordin este reglementată procedura de soluționare a contestației
formulate de persoana nemulțumită de rezultatele evaluării profesionale și de
calificativele acordate, instanța opinând că dispozițiile menționate nu sunt
contrare și nici nu adaugă la Legea nr. 360/2002, în temeiul căreia a fost emis
ordinul contestat, reclamantul având posibilitatea de a valorifica garanțiile
prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția
României privind dreptul la apărare și principiul egalității armelor în cadrul
procesului de fond unde se va analiza în concret legalitatea actului
administrativ contestat.
Împotriva sentinței a
declarat recurs reclamantul, P.G.P., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Astfel, reclamantul a
învederat că ordinul atacat este lacunar și nu oferă garanții cu privire la
exercitarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, necuprinzând
dispoziții referitoare la exercitarea de către polițiști a unei căi de atac
împotriva evaluării anuale, încălcându-se astfel prevederile Convenției
Europene a Drepturilor Omului.
Reclamantul a
criticat stabilirea calificativului "satisfăcător", ceea ce
echivalează în opinia sa cu amânarea avansării în grad profesional,
reprezentând o veritabilă sancțiune disciplinară, aplicată cu încălcarea
prevederilor art. 59 din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora o astfel de
sancțiune se stabilește și se aplică numai după cercetarea prealabilă și după
consultarea consiliilor de disciplină.
Au fost formulate
critici și cu privire la activitatea comisiei de evaluare, prin care, a
considerat reclamantul, a avut loc o ingerință în viața sa profesională și
privată, producându-i prejudicii materiale și de imagine și lipsindu-l de
dreptul de a-și formula o apărare, în condițiile în care acea ingerință nu este
prevăzută de lege, ordinul nefiind publicat.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304
și 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este
nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, în cadrul
procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/204, instanța de contencios
administrativ învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este
abilitată să verifice doar concordanța actului administrativ analizat cu actele
normative în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de
principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative.
În cauză, instanța de
fond a respins în mod întemeiat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 90
din Ordinul nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în
unitățile Ministerului Administrației și Internelor.
Astfel, referitor la
aspectul nepublicării ordinului, potrivit art. 27 alin. (3) anexa I a H.G. nr.
555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea
proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, nu erau supuse
regimului de publicare în Monitorul Oficial ordinele, instrucțiunile și alte
acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de
apărare, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât Ordinul nr.
300/2004 a fost emis în baza și în executarea Legii nr. 360/2002 ce
reglementează statutul polițiștilor, aceștia activând în sectorul ordinii
publice și siguranței naționale, valabilitatea actului nu este condiționată de
publicarea în Monitorul Oficial.
Referitor la
legalitatea prevederilor art. 90 din ordin, instanța de fond a reținut în mod
corect faptul că acestea nu conțin dispoziții contrare Legii nr. 360/2002,
reglementând procedura concretă de contestare a rezultatelor evaluării
profesionale și a calificativelor acordate, inclusiv componența comisiei
desemnate pentru cercetarea contestațiilor.
Împrejurarea
nereglementării unei alte căi de atac administrative împotriva raportului de
evaluare întocmit în urma soluționării contestației nu este de natură să atragă
nelegalitatea dispozițiilor ordinului, pe calea acțiunii în justiție, la care a
și apelat reclamantul urmând a se verifica dacă au fost respectate prevederile
legale care reglementează activitatea de evaluare a polițiștilor și dacă
evaluatorii și-au exercitat cu bună-credință atribuțiile conferite.
Cu același prilej, în
cadrul procesului de fond privind acțiunea în anulare a actelor administrative
contestate, reclamantul poate invoca și celelalte aspecte privind încălcarea
dreptului la apărare, securitatea raporturilor juridice și egalitatea armelor,
a căror analiză excedează procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr.
554/2004.
În raport de cele
expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va
respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de P.G.P. împotriva Sentinței civile nr. 289/CA/2012-PI din 1
octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 martie 2013.
Procesat
de GGC - AZ