ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.05.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3212/2012

HOTĂRÂRE
10.05.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3212/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 mai

2011 pe rolul Curții de Apel Oradea, petenta Direcția Publică de Pază Bihor a

solicitat suspendarea executării Deciziei civile nr. 701/R din 16 martie 2011 a

Curții de Apel Oradea și a Sentinței civile nr. 1337/2010 a Tribunalului Bihor

până la soluționarea cererii de revizuire pe care a înregistrat-o la

registratura Curții de Apel Oradea în data de 3 mai 2011.

În motivarea cererii,

petenta a arătat că a solicitat revizuirea hotărârii pronunțată în recurs și

are convingerea că această cerere va fi admisă, urmând a se constata că

dispozitivul hotărârii conține dispoziții ce nu pot fi puse în executare,

intimatul neputând fi pus în situația anterioară, câtă vreme nu numai că nu

există postul ce fusese ocupat de el, dar nu mai există nici structura

funcțională, respectiv serviciul în care era cuprins acel post.

Prin încheierea din

camera de consiliu din 24 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

civilă mixtă, în Dosarul nr. 4039/111/2010, a fost respinsă cererea formulată

de petentul Consiliul Județean Bihor - Direcția Publică de Paza Bihor - Oradea,

în contradictoriu cu intimatul-contestator H.G., privind suspendarea executării

Deciziei civile nr. 701/R din 16 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea în Dosarul nr. 4039/111/2010 și a Sentinței civile nr. 1337/2010 a

Tribunalului Bihor.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 325

1

instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere sub

condiția dării unei cauțiuni, însă în speță există două hotărâri judecătorești

care au stabilit că se impune anularea deciziei de concediere a contestatorului

H.G.

Așa fiind, instanța a

constatat că este nefondată cererea de suspendare a Deciziei civile nr. 701/R

din 16 martie 2011 a Curții de Apel Oradea și a Sentinței civile nr. 1337/2010

a Tribunalului Bihor, întrucât aspectele invocate privind desființarea postului

au fost analizate de către cele două instanțe, inclusiv prin decizia dată de

instanța de recurs, aparența dreptului fiind în favoarea intimatului în

condițiile în care prin cele două hotărâri judecătorești s-a dispus anularea

deciziei de concediere.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, petentul Consiliul Județean Bihor

- Direcția Publică de Pază Bihor, indicând dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

raportat la art. 328 alin. (1) C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurentul a reiterat argumentele prezentate prin cererea

de suspendare a executării, respectiv împrejurarea că are convingerea că va fi

admisă cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii pronunțate în recurs,

deoarece dispozitivul nu poate fi pus în executare, iar intimatul H.G. nu poate

fi repus în situația anterioară, câtă vreme nu numai că nu există postul care

fusese ocupat de el, dar nu mai există nici structura funcțională în care era

cuprins acel post.

Recurentul a mai

învederat că a depus cauțiunea în cuantumul stabilit de instanță și a solicitat

admiterea recursului, casarea încheierii din 24 mai 2011 și, pe cale de

consecință, suspendarea executării Deciziei civile nr. 701/2011 pronunțată în

Dosarul nr. 4039/111/2010 al Curții de Apel Oradea, până la data când se va

soluționa cererea de revizuire.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul H.G. a invocat excepția nulității recursului, în

raport de dispozițiile art. 303 alin. (1) și art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând recursul

declarat prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte reține

următoarele:

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute

limitativ în art. 304 pct. 1 -  9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele

de ordine publică.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia

dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul

de recurs invocat.

Față de faptul că nu

constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția

pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la

hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

În speță, nu s-au

formulat critici de nelegalitate privind soluția de respingere a cererii de

suspendare a executării pronunțată prin încheierea recurată, care să facă

posibilă încadrarea în acest text, ci se constată că recurentul și-a exprimat

în termeni foarte generali nemulțumirea față de hotărârea pronunțată, reluând

susținerile făcute prin cererea de suspendare a executării, fără însă a evoca

în mod concret critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate, în

sensul textului procedural amintit.

Prin urmare, fără să

combată în vreun fel argumentele instanței și să formuleze astfel critici

susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății

anterioare.

Or, în calea

extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce

constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii recurate.

Față de cele expuse

mai sus, se constată că excepția nulității recursului invocată de intimatul

H.G. este întemeiată, urmând a fi admisă și, conform art. 306 alin. (1) C.

proc. civ., se va constata nul recursul declarat de petent.

Admite excepția

nulității recursului invocată de intimatul H.G.

Constată nul recursul

declarat de petentul Consiliul Județean Bihor - Direcția Publică de Pază Bihor

împotriva încheierii din 24 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, pronunțată în Dosarul nr. 4039/111/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2012.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1621/2011
, este necesar ca prin hotărârea atacată să se evoce fondul. În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor. Hotărârea instanței de apel evocă fondul atunci când prin ea s-a admis apelul
ÎCCJ 2011-05-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3632/2011
ționarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., concluzie care este străină dispozitivului și considerentelor deciziei de declinare a Tribunalului Bihor, anterior menționate. În plus, din preambulul sentinței civi
ÎCCJ 2012-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală
Asupra conflictului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin decizia penală nr. 395/R/2012 din data de 10 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 23580/271/P/2011, a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru
ÎCCJ 2012-11-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7121/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 791/R din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosar nr. 4792/111/2010, s-a admis, ca fon
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2574/2015
ce echivalează atât cu necercetarea fondului cauzei, cât și cu încălcarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva articolului 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, nearătarea în cuprinsul deciziei date în apel, a co
Sursă