ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4544/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de suspendare a executării Prin cererea de suspendare înregistrată la Curtea de Apel Oradea reclamantul H.L.A. a chemat în judecată pârâtul I.G.P.F., solicitând suspendarea actului administrativ, respectiv a dispoziției din data de 2 decembrie 2011, prin care au încetat raporturile sale de muncă urmare a reorganizării/reducerii de activitate, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond. În motivarea cererii de suspendare, reclamantul a arătat că i-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a reorganizării I.G.P.F. Bihor, prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1/652/2011.

A mai arătat că în luna august și septembrie 2011 nu i s-a oferit o alternativă de ocupare a altei funcții, nu s-au publicat nici un fel de funcții vacante pe site-ul I.G.P.F.; mai mult, a depus cereri la mai multe unități pentru participarea la examene sau concursuri de ocupare a unei funcții de agent de poliție, fără a primi vreun răspuns, deși existau funcții vacante și au fost încadrați 7 colegi de la I.P.J. Bihor. Ulterior încetării raporturilor de serviciu, pe data de 7 octombrie 2011, s-a emis un ordin al ministrului administrație și internelor prin care „funcțiile vacante” se blochează pentru încadrarea absolvenților promoției 2011 din școlile de agenți și Academia de Poliție. Astfel, în privința cazului bine justificat, a precizaat că lipsește preavizul, iar potrivit art. 99 alin. (3)-alin.

(5) din Legea nr. 188/1999 unitatea angajatoare era obligată la acordarea preavizului; punerea la dispoziție nu echivalează cu acordarea dreptului la preaviz, așa cum susține pârâtul, fiind clar vorba de două instituții juridice diferite. Un alt motiv de nelegalitate constă în faptul că nu s-a indicat instanța competentă sau autoritatea căreia i se adresează plângerea prealabilă, simpla trimitere la prevederile Legii nr. 554/2004 nefiind suficientă, regula generală fiind cea prevăzută de art. 62 alin. (3) din noul C. muncii.

Alte argumente prezentate de reclamant pentru dovedirea cazului bine justificat s-au referit la faptul că până la data concedierii nu a fost emisă și publicată decât Procedura-cadru de departajare între polițiști în cazul reducerii posturi, aprobată prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 129/2011, în aplicarea art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și că nu s-a emis un act normativ (hotărâre a Guvernului) de modificare a organizării Ministerului Administrației și Internelor, aprobată prin O.U.G. nr. 30/2007, în care să se stabilească numărul de posturi aprobat pentru fiecare structură. Î n privința existenței cerinței din art. 14 din Legea nr. 554/2004 „pentru prevenirea unei pagube iminente”, a susținut reclamantul că prin încetarea raporturilor de serviciu i s-au adus importante pagube materiale care afectează grav familia sa; ajutorul prevăzut de O.U.G.

nr. 54/2011 încă nu i se acordă, puținele venituri ale soției nu îi permit cheltuielile normale pentru creșterea și educarea copiilor, plata ratelor la bancă, întreținerea locuinței pe timp de iarnă, plata taxelor și impozitelor, hrana, plata unor datorii, deplasarea pentru căutarea unui nou loc de muncă, etc. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 126/CA din 27 martie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de reclamantul H.L.A., în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.F.; a dispus suspendarea executării efectelor dispoziției din 2 decembrie 2011 emisă de I.G.P.F., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat următoarele: - La data de 2 decembrie 2011, reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a reorganizării I.G.P.F.

Bihor prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1/652/2011, emițându-se în acest sens dispoziția inspectorului general din 2 decembrie 2011. - Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat constă în împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În ceea ce privește prima condiție, a apreciat prima instanță că îndeplinirea ei rezultă din modul în care a fost făcută reorganizarea la nivelul I.G.P.F., de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu emise pe numele reclamantului. A doua condiție care trebuie îndeplinită, vizează existența unei pagube iminente, prin aceasta înțelegându-se prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

[art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004]. În ceea ce privește această condiție, curtea de apel a apreciat-o ca fiind îndeplinită, întrucât, prin nesuspendarea executării dispoziției atacate, se creează în sarcina reclamantului o pagubă materială, ca urmare a privării lui de drepturile salariale cuvenite prin exercitarea funcției, cu repercusiuni grave și iremediabile asupra situației personale a acestuia. Astfel, din actele depuse la dosar rezultă că este singurul întreținător al familiei. De asemenea, s-a reținut că soția sa suferă de anevrism rupt al ACOA, motiv pentru care a fost operată în cursul anului trecut, necesită tratament medical în permanență și are un copil în întreținere, elevă la liceu, astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosar.

3. Recursul declarat de I.G.P.F. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I.G.P.F., invocând interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Recurentul a susținut că niciunul dintre aspectele invocate de reclamant și reținute de instanță nu are aptitudinea de a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat. Cât privește paguba iminentă, recurentul a arătat că această condiție nu poate fi socotită ca fiind îndeplinită, devreme ce în ipoteza admiterii acțiunii intimatul și-ar recupera drepturile salariale de care a fost lipsit, neputându-se reține existența unei pagube dificil de reparat. 4. Apărările intimatului H.L.A.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând toate motivele de nelegalitate invocate în fața primei instanțe. Intimatul a punctat îndeosebi lipsa preavizului; existența unor posturi vacante finanțate care nu au fost alocate în vederea redistribuirii; lipsa avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în condițiile în care în niciunul dintre cele 75 dosare ale ofițerilor și agenților disponibilizați nu s-a făcut dovada existenței acestui document; lipsa consultării organizațiilor sindicale; lipsa oricărei fundamentări, analize, justificări pentru măsurile dispuse. În legătură cu condiția pagubei iminente, intimatul a arătat, în esență, că are o situație familială foarte dificilă, amplificată îndeosebi din cauza stării precare de sănătate a soției, aflată în recuperare neuropsihică și neurologică după o intervenție chirurgicală complicată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin dispoziția I.G.P.F. din 2 decembrie 2011, intimatului-reclamant H.L.A., agent șef de poliție i-au încetat raporturile de serviciu, fără drept la pensie, începând cu data de 28 noiembrie 2011. Actul administrativ individual a fost emis, în principal, în temeiul dispozițiilor art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și ale Legii nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, fiind invocate restricțiile bugetare determinate de necesitatea reducerii cheltuielilor și încadrării în limitele fondurilor aprobate.

S-a indicat, de asemenea, în motivarea actului a cărui suspendare se solicită, că la nivelul instituției publice s-au redus posturi de natura celui ocupat de polițist și nu sunt posibilități pentru a fi încadrat într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități. Fără a intra în analiza aprofundată a numeroaselor motive de nelegalitate invocate de reclamant, prima instanță a reținut cu temei, în limitele procedurii sumare de față, că există mai multe elemente legate de modul în care s-a realizat reorganizarea la nivelul I.G.P.F. care conturează existența „cazului bine justificat”.

Astfel, pentru a se verifica efectivitatea desființării posturilor era necesar ca recurentul să prezinte o analiză comparativă a statelor de funcționare, respectiv cel în vigoare până la data de 6 iulie 2011 și cel intrat în vigoare după acest moment, mai ales că intimatul a invocat un document postat pe site-ul Ministerului Administrației și Internelor: Evaluarea activității desfășurate de Ministerul Administrației și Internelor în anul 2011, potrivit căruia la data de 31 decembrie 2011, în sectorul Ordine Publică și Siguranță Națională erau 130.520 angajați și 131.647 posturi finanțate, degajându-se concluzia că existau 1127 posturi vacante și finanțate, pe care se putea asigura redistribuirea personalului afectat de reorganizare.

De asemenea, pentru ca instanța să poată verifica dacă reducerea unor posturi nu s-a realizat cu exces de putere, era necesar ca întreaga operațiune să fie precedată de realizarea unor analize și studii de impact. Or, cel puțin la nivel de aparență, rezultă că abia după reorganizare, în raport de noua situație creată s-au modificat regulamentele de organizare și funcționare, respectiv fișele posturilor polițiștilor rămași, care au preluat și atribuțiile celor eliberați din funcție. Și în privința „pagubei iminente” concluziile curții de apel sunt la adăpost de orice critică.

Situația personală a intimatului este foarte dificilă, el fiind unicul întreținător al familiei sale, în condițiile în care soția este grav bolnavă (după cum rezultă din ampla documentație medicală depusă la dosar), fiica este elevă de liceu și, în plus, este debitor la Banca X. (conform contractului de credit și garanție din 29 august 2007). Împrejurarea că în eventualitatea câștigării procesului pe fond, repararea pagubei nu ar ridica nicio problemă din perspectiva recurentului I.G.P.F., nu poate conduce la concluzia neîndeplinirii acestei condiții impuse cumulativ prin dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme consecințele grave, ireparabile, ce le-ar putea genera lipsa unui venit constant sunt previzibile cu evidență.

2. Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (1)-alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.G.P.F. împotriva încheierii din 20 martie 2012 și a sentinței civile nr. 126/CA din 27 martie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2012.