ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4544/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

suspendare a executării

Prin cererea de

suspendare înregistrată la Curtea de Apel Oradea reclamantul H.L.A. a chemat în

judecată pârâtul I.G.P.F., solicitând suspendarea actului administrativ,

respectiv a dispoziției din data de 2 decembrie 2011, prin care au încetat

raporturile sale de muncă urmare a reorganizării/reducerii de activitate, până

la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond.

În motivarea cererii de

suspendare, reclamantul a arătat că i-au încetat raporturile de serviciu ca urmare

a reorganizării I.G.P.F. Bihor, prin Ordinul ministrului administrației și internelor

nr. 1/652/2011.

A mai arătat că în luna

august și septembrie 2011 nu i s-a oferit o alternativă de ocupare a altei funcții,

nu s-au publicat nici un fel de funcții vacante pe site-ul I.G.P.F.; mai mult, a

depus cereri la mai multe unități pentru participarea la examene sau concursuri

de ocupare a unei funcții de agent de poliție, fără a primi vreun răspuns, deși

existau funcții vacante și au fost încadrați 7 colegi de la I.P.J. Bihor.

Ulterior încetării raporturilor

de serviciu, pe data de 7 octombrie 2011, s-a emis un ordin al ministrului

administrație și internelor prin care „funcțiile vacante” se blochează pentru încadrarea

absolvenților promoției 2011 din școlile de agenți și Academia de Poliție.

Astfel, în privința cazului

bine justificat, a precizaat că lipsește preavizul, iar potrivit art. 99 alin.

(3)-alin. (5) din Legea nr. 188/1999 unitatea angajatoare era obligată la acordarea

preavizului; punerea la dispoziție nu echivalează cu acordarea dreptului la preaviz,

așa cum susține pârâtul, fiind clar vorba de două instituții juridice diferite.

Un alt motiv de nelegalitate

constă în faptul că nu s-a indicat instanța competentă sau autoritatea căreia i

se adresează plângerea prealabilă, simpla trimitere la prevederile Legii nr. 554/2004

nefiind suficientă, regula generală fiind cea prevăzută de art. 62 alin. (3) din

noul C. muncii.

Alte argumente prezentate

de reclamant pentru dovedirea cazului bine justificat s-au referit la faptul că

până la data concedierii nu a fost emisă și publicată decât Procedura-cadru de departajare

între polițiști în cazul reducerii posturi, aprobată prin Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 129/2011, în aplicarea art. 100 alin. (3) din Legea

nr. 188/1999 și că nu s-a emis un act normativ (hotărâre a Guvernului) de modificare

a organizării Ministerului Administrației și Internelor, aprobată prin O.U.G.

nr. 30/2007, în care să se stabilească numărul de posturi aprobat pentru fiecare

structură.

Î

n privința existenței

cerinței din art. 14 din Legea nr. 554/2004 „pentru prevenirea unei pagube iminente”,

a susținut reclamantul că prin încetarea raporturilor de serviciu i s-au adus importante

pagube materiale care afectează grav familia sa; ajutorul prevăzut de O.U.G.

nr. 54/2011 încă nu i se acordă, puținele venituri ale soției nu îi permit cheltuielile

normale pentru creșterea și educarea copiilor, plata ratelor la bancă, întreținerea

locuinței pe timp de iarnă, plata taxelor și impozitelor, hrana, plata unor datorii,

deplasarea pentru căutarea unui nou loc de muncă, etc.

apel

Prin sentința civilă

nr. 126/CA din 27 martie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de

reclamantul H.L.A., în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.F.; a dispus suspendarea

executării efectelor dispoziției din 2 decembrie 2011 emisă de I.G.P.F., până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a constatat următoarele:

- La data de 2

decembrie 2011, reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a reorganizării

I.G.P.F. Bihor prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1/652/2011,

emițându-se în acest sens dispoziția inspectorului general din 2 decembrie 2011.

- Potrivit art. 2

alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat constă în împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ.

În ceea ce privește prima

condiție, a apreciat prima instanță că îndeplinirea ei rezultă din modul în care

a fost făcută reorganizarea la nivelul I.G.P.F., de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu

emise pe numele reclamantului.

A doua condiție care trebuie

îndeplinită, vizează existența unei pagube iminente, prin aceasta înțelegându-se

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. [art. 2

lit. ș) din Legea nr. 554/2004].

În ceea ce privește această

condiție, curtea de apel a apreciat-o ca fiind îndeplinită, întrucât, prin nesuspendarea

executării dispoziției atacate, se creează în sarcina reclamantului o pagubă materială,

ca urmare a privării lui de drepturile salariale cuvenite prin exercitarea funcției,

cu repercusiuni grave și iremediabile asupra situației personale a acestuia. Astfel,

din actele depuse la dosar rezultă că este singurul întreținător al familiei. De

asemenea, s-a reținut că soția sa suferă de anevrism rupt al ACOA, motiv pentru

care a fost operată în cursul anului trecut, necesită tratament medical în permanență

și are un copil în întreținere, elevă la liceu, astfel cum rezultă din adeverința

depusă la dosar.

I.G.P.F.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul I.G.P.F., invocând interpretarea și aplicarea greșită

a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul a susținut

că niciunul dintre aspectele invocate de reclamant și reținute de instanță nu are

aptitudinea de a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ

atacat.

Cât privește paguba iminentă,

recurentul a arătat că această condiție nu poate fi socotită ca fiind îndeplinită,

devreme ce în ipoteza admiterii acțiunii intimatul și-ar recupera drepturile salariale

de care a fost lipsit, neputându-se reține existența unei pagube dificil de reparat.

H.L.A.

Prin întâmpinarea formulată,

intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând toate motivele

de nelegalitate invocate în fața primei instanțe.

Intimatul a punctat îndeosebi

lipsa preavizului; existența unor posturi vacante finanțate care nu au fost alocate

în vederea redistribuirii; lipsa avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici,

în condițiile în care în niciunul dintre cele 75 dosare ale ofițerilor și agenților

disponibilizați nu s-a făcut dovada existenței acestui document; lipsa consultării

organizațiilor sindicale; lipsa oricărei fundamentări, analize, justificări pentru

măsurile dispuse.

În legătură cu condiția

pagubei iminente, intimatul a arătat, în esență, că are o situație familială foarte

dificilă, amplificată îndeosebi din cauza stării precare de sănătate a soției, aflată

în recuperare neuropsihică și neurologică după o intervenție chirurgicală complicată.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

de drept relevante

Prin dispoziția I.G.P.F.

din 2 decembrie 2011, intimatului-reclamant H.L.A., agent șef de poliție i-au încetat

raporturile de serviciu, fără drept la pensie, începând cu data de 28 noiembrie

art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și

ale Legii nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice,

fiind invocate restricțiile bugetare determinate de necesitatea reducerii cheltuielilor

și încadrării în limitele fondurilor aprobate. S-a indicat, de asemenea, în motivarea

actului a cărui suspendare se solicită, că la nivelul instituției publice s-au redus

posturi de natura celui ocupat de polițist și nu sunt posibilități pentru a fi încadrat

într-o funcție similară în aceeași unitate sau în alte unități.

Fără a intra în analiza

aprofundată a numeroaselor motive de nelegalitate invocate de reclamant, prima instanță

a reținut cu temei, în limitele procedurii sumare de față, că există mai multe elemente

legate de modul în care s-a realizat reorganizarea la nivelul I.G.P.F. care conturează

existența „cazului bine justificat”.

Astfel, pentru a se verifica

efectivitatea desființării posturilor era necesar ca recurentul să prezinte o analiză

comparativă a statelor de funcționare, respectiv cel în vigoare până la data de

6 iulie 2011 și cel intrat în vigoare după acest moment, mai ales că intimatul a

invocat un document postat pe site-ul Ministerului Administrației și Internelor:

Evaluarea activității desfășurate de Ministerul Administrației și Internelor în

anul 2011, potrivit căruia la data de 31 decembrie 2011, în sectorul Ordine Publică

și Siguranță Națională erau 130.520 angajați și 131.647 posturi finanțate, degajându-se

concluzia că existau 1127 posturi vacante și finanțate, pe care se putea asigura

redistribuirea personalului afectat de reorganizare.

De asemenea, pentru ca

instanța să poată verifica dacă reducerea unor posturi nu s-a realizat cu exces

de putere, era necesar ca întreaga operațiune să fie precedată de realizarea unor

analize și studii de impact. Or, cel puțin la nivel de aparență, rezultă că abia

după reorganizare, în raport de noua situație creată s-au modificat regulamentele

de organizare și funcționare, respectiv fișele posturilor polițiștilor rămași, care

au preluat și atribuțiile celor eliberați din funcție.

Și în privința „pagubei

iminente” concluziile curții de apel sunt la adăpost de orice critică.

Situația personală a intimatului

este foarte dificilă, el fiind unicul întreținător al familiei sale, în condițiile

în care soția este grav bolnavă (după cum rezultă din ampla documentație medicală

depusă la dosar), fiica este elevă de liceu și, în plus, este debitor la Banca

X. (conform contractului de credit și garanție din 29 august 2007).

Împrejurarea că în eventualitatea

câștigării procesului pe fond, repararea pagubei nu ar ridica nicio problemă din

perspectiva recurentului I.G.P.F., nu poate conduce la concluzia neîndeplinirii

acestei condiții impuse cumulativ prin dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, câtă vreme consecințele grave, ireparabile, ce le-ar putea genera

lipsa unui venit constant sunt previzibile cu evidență.

adoptate de instanța de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312

alin. (1)-alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.G.P.F. împotriva încheierii din 20 martie 2012 și a sentinței civile nr. 126/CA

din 27 martie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2012.