ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1008/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1008/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 206/CA/2009
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal,
a admis în parte excepția de nelegalitate formulată de petentul
Consiliul Județean Bihor în contradictoriu cu intimații Inspectoratul
Teritorial de Muncă al județului Bihor, Direcția Generală
de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor,
Ministerul Administrației și Internelor, M.S.E., ș.a, în sensul
că a constatat nelegalitatea dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr. 496/2003
emis de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor referitoare
la acordare sporului de dispozitiv personalului civil ce și-a
desfășurat activitatea în domeniul administrației publice
și a respins excepția de nelegalitate a altor dispoziții din ordinul
menționat.
În motivarea sentinței se
reține următoarele:
Ordinul M.A.I. nr. 496/2003 cuprinde
modificări și completări ale Ordinului ministrului de interne
nr. 275/2002, pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea
personalului militar și civil din Ministerul de Interne.
Dispozițiile legale care
reglementează acest domeniu sunt cuprinse în Legea nr. 138 /1999 privind
salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din
instituțiile publice de apărare națională, ordine publică
și siguranță națională, precum și acordarea unor
drepturi personalului civil din aceste instituții.
Conform dispozițiilor art. 1 din
această lege, dispozițiile prezentei legi se aplica personalului
militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale,
Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de
Informații Externe, Serviciului de Protecție si Paza, Serviciului de
Telecomunicații Speciale și Ministerului
Justiției.
În ceea ce privește acordarea
sporului de dispozitiv dispozițiile art. 13 și art. 47 din
aceiași lege prevăd că, cadrele militare în activitate,
militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază
de o indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție,
solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda si gradații,
respectiv din salariul de baza, iar personalul civil din ministerele și
instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de
drepturile salariale reglementate în legislația aplicabila în sectorul
bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege.
Din cuprinsul acestor dispoziții
rezultă că sporul de dispozitiv este prevăzut doar pentru
personalul militar și civil din cadrul M.A.N., M.I., S.R.I., S.I.E., S.P.P.,
S.T.S. și M.J.
Prin Ordinul M.A.I. 496/2003 la art.
II,
privind modificări și
completări ale Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii
nr. 138/1999, se prevede acordarea indemnizației de dispozitiv și
personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul
administrației publice, reglementări care adaugă la
dispozițiile legale în executarea cărora au fost adoptate, respectiv
adaugă la dispozițiile prevăzute în Legea nr. 138/1999. Conform
dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 24/2000, ordinele,
instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze
strict la cadrul stabilit de actele de bază și in executarea
cărora au fost emise și nu pot conține dispoziții care
să contravină prevederilor acestora.
Referitor la motivul de nelegalitate a
Ordinului M.A.I. nr. 496/2003 privind nepublicarea acestuia în Monitorul
Oficial, instanța constată că acesta este neîntemeiat deoarece
conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000,
nepublicarea în Monitorul Oficial atrage inopozabilitatea actului normativ
și nu nelegalitatea acestuia.
Împotriva acestei sentințe au
formulat recurs pârâții persoane fizice (M.S.E., ș.a), precum și
Ministerul Administrației și Internelor, susținând că
hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.
Recurentul Ministerul Administrației
și Internelor invocă următoarele motive:
Prin Ordinul Ministrului
Administrației și Internelor nr. 496 din 28 iulie 2003 au fost aduse
modificări și completări la ANEXA nr. 1 la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002. cu modificările
și completările ulterioare, prin care au fost aprobate „Normele
metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea
personalului militar din instituțiile publice de apărare
națională, ordine publică și siguranță
națională, precum și acordarea unor drepturi salariale
personalului civil din aceste instituții" (subl. recurentului M.A.I.).
Indemnizația de dispozitiv
prevăzută la punctul 9.2 din Ordinul M.A.I.. nr. 275/2002, cu
modificările și completările ulterioare, prevederi introduse
prin Ordinul M.A.I. nr. 496 din 28 iulie 2003 (conform cărora
indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil
ce-și desfășoară activitatea în domeniul
administrației publice) este întemeiată pe dispozițiile art. 13
din Legea nr. 138/1999, (potrivit cărora cadrele militare în activitate,
militarii angajați pe bază de contract și salariații
civili
beneficiază de o
indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție.
solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații,
respectiv din salariul de bază), precum și pe dispozițiile art. 17
alin. (3) din O.U.G. nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea
Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 604/2003, cu
modificările și completările ulterioare, în vigoare la data
emiterii ordinului (potrivit cărora personalul M.A.I. beneficiază de
drepturile dobândite anterior, conform legislației. precum și, în
limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice
instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și
siguranță națională).
Recurentul precizează că
modificarea adusă pct. 31.1 și completarea cu pct. 9.2 a Ordinului
intervine odată cu înființarea M.A.I. prin comasarea Ministerului de Interne
și a Ministerului Administrației Publice, în baza O.U.G. nr. 64/2003
pentru stabilirea unor măsuri privind înființarea, organizarea,
reorganizarea sau funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de
lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale
administrației publice centrale și a unor instituții publice. Prin
O.U.G. nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea M.A.I.,
legiuitorul stabilește în sarcina noului minister noi atribuții
grupate în două domenii de activitate, respectiv în domeniul
administrației publice și în domeniul ordinii și siguranței
publice.
Aceste atribuții sunt menținute
și de noua reglementare, O.U.G. nr. 30/2007.
Având în vedere modificările actelor
normative care au stat la baza emiterii Ordinul M.A.I.. nr. 275/2002, pentru a modifica
în mod corespunzător normele aplicabile în domeniul salarizării
personalului din cadrul noului minister înființat, respectiv din cadrul
M.A.I, s-a elaborat un act administrativ (Ordinul M.A.I.. nr. 496/2003) pentru
modificarea și completarea. Ordinul M.A.I. nr. 275/2002.
Personalul civil din M.A.I. ce-și
desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și
care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din
Ordinul M.A.I.. nr. 275/2002, cu modificările și completările
ulterioare, și personalul oricăror alte structuri ale
administrației publice centrale/locale, care nu se află în structura
organizatorică a Ministerului Administrației și Internelor sunt
două categorii de personal distincte, nefiind relevant, sub aspectul
aplicării Ordinul M.A.I.. nr. 496/2003, faptul că ambele își
desfășoară activitatea în domeniul administrației publice deoarece
prima categorie își desfășoară activitatea în cadrul M.A.I.
îndeplinind atribuții în domeniul administrației publice, astfel cum
s-a stabilit la momentul înființării M.A.I. prin comasarea M.I. cu
M.A.P.
Analizând actele și lucrările
dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se
încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte
constantă că recursul este nefondat pentru următoarele
considerente:
În mod greșit instanța de fond
a reținut că prin Ordinul Ministrului Administrației și
Internelor nr. 496/2003 s-a creat o nouă categorie de personal pentru care
să se acorde indemnizație de dispozitiv, în realitate precizându-se
că din categoria personalului civil al Ministerului Administrației
și Internelor care beneficiază de această indemnizație face
parte și personalul nou asimilat în Ministerul Administrației și
Internelor ca urmare a comasării acestui minister cu Ministerul
Administrației Publice – personal al cărui atribuții intră
în sfera administrației publice.
Acest ordin este în conformitate cu Legea
nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar
din instituțiile publice de apărare națională, ordine
publică și siguranță națională, a cărei
domeniul de aplicare trebuie stabilit și prin coroborare cu O.U.G. nr. 64/2003
pentru stabilirea, organizarea, reorganizarea sau funcționarea unor structuri
din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de
specialitate ale administrației publice centrale și a unor
instituții publice. Prin acest ultim act normativ Ministerul de Interne a
primit atribuții în domeniul administrației publice.
De altfel, ordinul menționat se
referă limitativ la personalul din instituțiile centrale, iar nu
și la personalul din autoritățile locale, din categoria
cărora face parte reclamantul-intimat, acesta nefiind vătămat de
dispozițiile exprese ale acestui ordin.
Recurenții persoane fizice au
invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a unui act
administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004,
citând dispozițiile exprese ale art. 4 din această lege motiv de
recurs ce nu poate fi admis având în vedere caracterul normativ al actului
atacat și practica constantă a Înaltei Curți de Casație
și Justiție în această problemă.
Pentru considerentele menționate, cu
referire la art. 312 alin. (1) și (3) recursul urmează a fi admis,
dispunându-se modificarea sentinței în sensul respingerii excepției
de nelegalitate a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.
496/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
Ministerul Administrației și Internelor, M.S.E., A.O., A.L., A.D., B.S.G.,
ș.a., împotriva sentinței civile nr. 206/CA din 28 octombrie 2009 a
Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și
fiscal.
Modifică în parte sentința
atacată și respinge excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 496/2003
al Ministrului Administrației și Internelor invocată, ca
nefondată.
Menține celelalte dispoziții
ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.