ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1786/2017

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 903 din 18 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009, a fost admis recursul declarat de recurentul-pârât Secretariatul General al Guvernului împotriva deciziei nr. 1132 din 27 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă; a fost modificată în parte decizia recurată în sensul că a fost respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A.; a fost menținută soluția de respingere a apelului provocat formulat de intimatul-pârât Secretariatul General al Guvernului împotriva deciziei nr. 1769 din 31 octombrie 2016; s-a modificat în tot decizia recurată în sensul că a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului sentinței apelate formulată de apelanta-reclamantă A.; a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul-chemat în garanție B. împotriva deciziei civile nr. 1132 din 27 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și a fost obligat recurentul-pârât Secretariatul General al Guvernului să plătească intimatului-pârât C. suma de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de revizuire invocat, revizuenta după o prezentare a parcursului judiciar al cauzei, a arătat, în esență, că după darea hotărârii, respectiv la data de 22 august 2017, s-au descoperit o serie de înscrisuri doveditoare, necunoscute părților și nici instanței de judecată, care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții și care, dacă ar fi fost cunoscute de instanța supremă, ar fi dus la o soluție contrară celei pronunțate de instanța de recurs, respectiv ar fi dus la respingerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

După o prezentare teoretică a înțelesului de înscris nou din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta susține că la momentul derulării litigiului de fond, nu a avut cunoștință de înscrisuri, întrucât acestea se găseau în dosarul referitor la sponsorizarea Secretariatului General al Guvernului de către D., aflat la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, instituție aflată în subordinea Guvernului României, așadar chiar a părții al cărei recurs a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Revizuenta apreciază că înscrisurile nou descoperite de revizuentă demonstrează faptul că a fost vorba de un mecanism de executare, de plată al contractului de sponsorizare, iar nu de o obligație total străină și independentă de raportul fundamental, chiar contrară acestuia cum a reținut instanța supremă.

După o prezentare a înscrisurilor pretins noi, respectiv adresele nr. x/9.12.1994; nr. 01-1151/9.12.1994; nr. 4/229/3.03.1995; nr. 01-01485/01.04.1996;nr. 597/358/11.04.1996;nr. 20/3924/07.11.1996;nr. 96/402/11.11.1996; adresa din 04.09.1997 a Cabinetului de avocatură E., adresa D. - Direcția de Control din 03.02.1998; plângerea penală formulată de D., revizuenta susține că aceste înscrisuri demonstrează că a fost vorba de un mecanism de plată în temeiul contractului de sponsorizare, iar nu de un raport juridic independent de raportul fundamental, cum eronat a reținut instanța supremă prin recurs.

În ce privește motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., după prezentarea condițiilor prevăzute de lege pentru invocarea acestui motiv de revizuire și aspecte teoretice și practice din literatura de specialitate și jurisprudență, revizuenta consideră că decizia instanței de recurs contravine deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1636/2009 care a respins recursul formulat de Secretariatul General al Guvernului, menținând decizia comercială nr. 584 din 08 noiembrie 2007 a Curții de Apel București și sentința comercială nr. 1104/26.01.2007 a Tribunalului București.

Pentru aceste motive revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire și, pe cale de consecință, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., schimbarea în parte a deciziei nr. 903 din 18 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul de a respinge și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea în parte a deciziei și respingerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca neîntemeiat.

Prin întâmpinările depuse la dosar intimații C., B. și Secretariatul General al Guvernului au solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează să o respingă ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Potrivit primei ipoteze a art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru ca înscrisurile noi să poată fi invocate ca temei de revizuire trebuie să fie doveditoare ale unor împrejurări esențiale pentru soluționarea cauzei; să fie descoperite, deci să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar să fi apărut după această dată; să fi fost reținute de partea potrivnică și să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, așadar o împrejurare de forță majoră care să fi împiedicat partea să prezinte înscrisul în cursul judecății - condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Este de observat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat, respectiv art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Printre condițiile de admisibilitate a cazului de revizuire se numără cea conform căreia înscrisul să nu fi fost cunoscut și folosit în proces, pentru că, în caz contrar, cercetarea lui în cadrul revizuirii ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârii.

Pentru a fi doveditor, în sensul procedural al termenului, înscrisul nou trebuie să fie probant prin el însuși, să aibă caracter determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut cu ocazia judecării pricinii ar fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată, cerințe neîndeplinite de înscrisurile invocate de revizuentă

În cauză, revizuenta, în accepțiunea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a indicat ca înscrisuri noi 11 documente, înscrisuri despre care a susținut că sunt "înscrisuri nou descoperite".

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că parte din înscrisurile invocate de revizuentă, raportat la data elaborării (punctele 1, 3-8, respectiv adresa S.G.G. nr. x/9.12.1994 către președintele F.; adresa Guvernului nr. x/3.03.1995 către D.; adresa S.G.G. nr. x/01.04.1996 către D.; adresa D. nr. x/11.04.1996 către S.G.G.; adresa S.G.G. nr. x/07.11.1996 către D.; adresa D.-Direcția Marketing din 07.11.1996 către Comitetul de Direcție D.; adresa D. nr. x/11.11.1996 către S.G.G.) au existat anterior pronunțării deciziei civile nr. 903 din 18.05.2017 și au fost folosite de părți în cadrul probatoriilor administrate în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2009 soluționat irevocabil prin decizia nr. 903 din 18.05.2017.

Totodată, înscrisurile de la punctele 2, 9-11(respectiv adresa D. nr. x/9.12.1994; plângerea penală formulată de D. ce a forma obiectul dosar nr. x/1997; adresa Cabinetului de avocatură E. adresată D.; adresa D. - Direcția de control din 03.02.1998) sunt înscrisuri aflate în arhiva revizuentei, preluate de la antecesoarea sa D., ca și celelalte înscrisuri menționate, (aspect învederat de intimatul G. prin întâmpinarea depusă la dosar și necontestat de către revizuentă).

Astfel fiind, înscrisurile indicate de revizuentă nu prezintă elementul de noutate pentru a fi incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Doctrina a statuat că revizuentului îi incumbă dovada, alternativ, fie a conduitei obstrucționiste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu același impact, ivite mai presus de voința atât a revizuentului, cât și a intimaților.

Ori, analizând înscrisurile restituite de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului prin procesul-verbal nr. P/17/22576 din 22.08.2017, rezultă că revizuenta a cunoscut despre existența și conținutul acestora, fiind emitenta, sau după caz, destinatara adreselor și notelor interne invocate în prezent în cererea de revizuire.

Nici condițiile expres prevăzute de textul de lege ca înscrisurile să fi fost reținute de către partea potrivnică sau să nu fi fost depuse dintr-o împrejurare mai presus de voința părții nu sunt îndeplinite.

Se constată că revizuenta nu a prezentat nicio dovadă a demersurilor necesare de a solicita și obține de la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului predarea înscrisurilor mai înainte de soluționarea irevocabilă a procesului, astfel încât să fie în măsură să prezinte instanței de recurs acele înscrisuri considerate a fi determinante și a avea prin ele însele acea forță probantă menită să schimbe soluția instanței de control.

Este de remarcat faptul că înscrisurile așa-zis "noi" reprezintă corespondența dintre D., (antecesoarea revizuentei) și Secretariatul General al Guvernului, primită și trimisă, note interne ale D., precum și adresa Cabinetului de Avocatură E. (în antet fiind făcută mențiunea "spre știința D.") acte ce sunt din arhiva persoanei juridice absorbite pe care o continuă revizuenta, iar simpla lor presupusă necunoaștere de către revizuentă nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința sa, asimilabilă forței majore, ci reprezintă probe utilizate în procesul de fond.

Cererea de revizuire a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 322 punctul 7 C. proc. civ. care vizează situația când există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Pentru a fi aplicabile aceste dispoziții legale, este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat și anume identitatea de părți, de obiect și de cauză și de asemenea, să fie pronunțate în dosare diferite.

În speță, se constată neîndeplinirea identității de obiect cauză și părți situație în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiții, motivul invocat nu poate conduce la incidența contrarietății între hotărârile indicate.

Astfel, se constată că în dosarul nr. x/2009 în care s-a pronunțat decizia nr. 903 din 18 mai 2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a cărei revizuire se solicită, obiectul acțiunii l-a reprezentat restabilirea situației anterioare încheierii contractului de sponsorizare nr. 4/281/08.031995 și a actului adițional din data de 07.11.1996 și obligarea pârâților Secretariatul General al Guvernului și Agenția pentru Strategii Guvernamentale la plata sumei de 5.796.980 USD actualizată cu rata inflației plătibilă în RON la cursul de schimb leu/dolar din ziua plății efective.

În dosarul nr. x/2006, ce a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 1636 din 27 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, față de care s-a invocat contradictorialitatea, obiectul acțiunii l-a constituit constatarea nulității absolute a contractului de sponsorizare nr. x/06.03.1995 și a actului adițional încheiat între părți la data de 07.11.1996, iar la capătul de cerere privind repunerea în situația anterioară încheierii contractului, reclamanta A. pe parcursul derulării procesul a renunțat.

Totodată, se constată că în dosarul nr. x/2009 cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112, art. 404 și următoarele C. proc. civ., iar în dosarul nr. x/2006 cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948 C. civ., art. 34 din Decretul nr. 31/1954, art. 4 din Legea nr. 32/1994.

Astfel, se observă că pricinile nu privesc același obiect și aceeași cauză situație în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiții, motivul invocat nu poate conduce la incidența contrarietății între hotărârile indicate.

Având în vedere considerentele arătate și constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 903 din 18 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2017.