Decizia nr. 145/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 120/2017 a Tribunalului Dolj

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea reconvențională formulată în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Dolj, având ca obiect revendicare imobiliară, pârâtul Municipiul Craiova a solicitat obligarea S.C. A. S.A. la plata sumei de 150.000 RON reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor necesare și utile aduse imobilelor revendicate de aceasta, precum și instituirea unui drept de retenție asupra imobilelor până la achitarea sumei respective. Cererea a fost disjunsă, fiind format Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Dolj.

Sentința pronunțată de Tribunalul Dolj Prin Sentința civilă nr. 120 din 28 februarie 2017, Tribunalul Dolj a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiul Craiova și a respins cererea formulată de reclamantul-pârât Municipiul Craiova prin Primar, în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu program prelungit "B." și Serviciul Public Management Spitale, Cabinete Medicale și Creșe din municipiul Craiova pentru Creșa nr. x și pârâtul-reclamant S.C. A. S.A. Craiova, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente de fapt și de drept: Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și cel care pretinde satisfacerea dreptului său născut din raportul juridic dedus judecății, iar în cauză nu există identitate între reclamantul Municipiul Craiova și persoana care a investit contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului construcție în litigiu. Facturile și contractele depuse în probațiune identificau drept plătitor al contravalorii îmbunătățirilor, în calitate de ordonator terțiar de credite, fie Colegiul Național "C.", fie Grupul Școlar "D." sau Școala Gimnazială "E." pentru Grădinița cu Program Prelungit "B.". Reclamantul se prevalează, în dovedirea calității procesuale active, de calitatea de ordonator principal de credite care, în opinia sa, îi conferă calitate procesuală activă cu prioritate, față de ordonatorul terțiar de credite, persoană juridică beneficiară directă a sumelor atribuite cu titlu de buget de către ordonatorul principal. Persoana cu personalitate juridică în calitate de ordonator terțiar de credite este beneficiara unui buget ce i se acordă de către ordonatorul principal de credite în raport de necesitățile sale. Împrejurarea că municipiul este ordonator principal nu îi înlătură calitatea de principal beneficiar și persoană direct interesată în privința banilor ce îi sunt astfel atribuiți. Municipiul nu poate să se substituie calității de persoană prejudiciată a Grădiniței cu Program Prelungit "B.", arondată instituției cu personalitate juridică care a efectuat plățile din propriul buget, indiferent că acest buget a fost atribuit de cel dintâi. Drept urmare, cel care a investit efectiv în mod direct sume de bani în îmbunătățirile deduse judecății nu este Municipiul Craiova, ci ordonatorii terțiari de credite, fiind astfel întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului-reclamant.

Apelul declarat în cauză Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamantul reconvențional Municipiul Craiova, prin primar, solicitând, în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, schimbarea hotărârii atacate și admiterea cererii reconvenționale. În criticat apelantul sentința primei instanțe, în esență, sub următoarele aspecte: 1. În mod eronat s-a apreciat că cel care a investit efectiv și direct sume de bani în îmbunătățirile deduse judecății nu este Municipiul Craiova, ci ordonatorii terțiari de credite, câtă vreme calitatea procesuală activă rezultă din metodologia de deschidere a finanțării și de execuție a bugetului local în ceea ce privește finanțarea învățământului preuniversitar, astfel cum a fost prevăzută în Normele Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, aprobate prin H.G. nr. 538/2001, precum și din prevederile Legii nr. 84/1995 republicată și modificată prin Legea nr. 354/2004, imobilul cu destinația de unitate de învățământ fiind preluat de către municipalitate prin efectul Legii învățământului nr. 84/1995. În acest sens, apelantul a evocat interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 166 și art. 167 din Legea nr. 84/1995, art. 13 din O.G. nr. 32/2001, art. 20, art. 5 și art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 538/2001, art. 63 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001, republicată. 2. În mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale cu referire la facturile și contractele depuse în probațiune, în condițiile în care cheltuielile privind consolidările, investițiile și reparațiile capitale efectuate asupra unității de învățământ se realizează din sumele alocate de la bugetul local, potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, prin ordonatorul principal de credite, respectiv Primarul municipiului Craiova, către ordonatorii terțiari de credite, respectiv unitatea de învățământ sau centrele bugetare/centrele financiare, după caz, aflate în subordinea unității administrativ-teritoriale. A arătat apelantul că dobândirea calității de ordonator terțiar de credite era condiționată de existența în unitatea de învățământ a unui număr minim de elevi/preșcolari, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (9) din Legea învățământului nr. 84/1995, iar potrivit adresei nr. x/14.11.2016 emisă de Inspectoratul Școlar Județean Dolj, Grădinița cu Program Prelungit "B." (fostă Grădinița F. Craiova) a fost arondată la următoarele unități de învățământ cu personalitate juridică: Colegiul Național "C." Craiova, perioada 1989 - 01.09.1999; Grupul Școlar "D." Craiova, perioada septembrie 1999 - februarie 2000; Școala Gimnazială "E." Craiova, perioada martie 2000 - februarie 2005. Dacă centrele bugetare nu ar fi fost alimentate prin dispoziție bugetară de Municipiul Craiova, lucrările privind consolidările, investițiile și reparațiile capitale nu se puteau executa, întrucât ordonatorul terțiar de credite (centrul bugetar) nu avea altă sursă de venit pentru astfel de investiții, ci deținea numai buget de cheltuieli, funcționând ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale. 3. Pe fondul cauzei, apelantul-reclamant a susținut că înscrisurile care emană de la autoritatea publică locală, depuse la dosar, atestă sumele alocate cu această destinație, de la bugetul local, prin ordonatorul principal de credite, către Grădinița cu Program Prelungit "B.", pe de o parte, și centrul bugetar/financiar la care era arondată aceasta, pe de altă parte, în calitate de ordonatori terțiari de credite, iar neacordarea lor cu ocazia predării lucrului este de natură să îl prejudicieze fără niciun temei și, de asemenea, să conducă la o îmbunătățire fără justă cauză a S.C. A. S.A.

În aprecierea calității procesuale active, prima instanță era ținută a se raporta la dispozițiile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, în vederea analizării în concret a noțiunii de finanțe publice locale. Or, sumele necesare finanțării învățământului preuniversitar fac parte din bugetul local, iar plata acestora se face de la acest buget, prin ordonatorul principal de credite - primarul, care mandatează ordonatorul terțiar de credite, în speță centrul bugetar, să utilizeze sumele alocate cu această destinație. În plus, calitatea procesuală activă este determinată și de prevederile art. 41 și urm. din C. proc. civ. de la 1865, dată fiind calitatea de proprietar al imobilului în litigiu aparținând domeniului public. În cazul admiterii acțiunii în revendicare, apelantul a susținut că ar fi singura entitate prejudiciată de investițiile efectuate și care o îndreptățește să promoveze acțiunea în pretenții. 4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova Prin Decizia nr. 2548/2019 din 01 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul reconvențional Municipiul Craiova, prin primar, împotriva Sentinței civile nr. 120 din 28 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente de fapt și de drept: În mod greșit a stabilit prima instanță că UAT Municipiul Craiova, prin primar, nu are calitate procesuală activă în cererea reconvențională având ca obiect pretenții în cuantum 150.000 RON, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor necesare și utile aduse imobilului revendicat de reclamanta-pârâtă reconvențional. În sensul acestei concluzii, curtea de apel a constatat că în conformitate cu mențiunile din adresa nr. x din 14.11.2016 emisă de Inspectoratul Școlar Județean Dolj, Grădinița cu Program Prelungit "B.", care și-a desfășurat activitatea în imobilul revendicat, a fost arondată la următoarele unități de învățământ cu personalitate juridică: Colegiul Național "C." Craiova, perioada 1989 - 01.09.1999, Grupul Școlar "D." Craiova, perioada septembrie 1999 - februarie 2000, și Școala Gimnazială "E." Craiova, perioada martie 2000 - februarie 2005, prin intermediul cărora au fost alocate diferite sume și efectuate anumite lucrări la imobilul respectiv. În considerentele sentinței apelate se menționează că, deși Municipiul Craiova este ordonator principal de credit, totuși această împrejurare nu înlătură calitatea de principal beneficiar și persoană direct prejudiciată a Grădiniței cu Program Prelungit "B.", arondată persoanei juridice care a efectuat plățile. Însă, a notat instanța de apel, singurul care a invocat un drept propriu asupra imobilului respectiv a fost Municipiul Craiova, și nicidecum grădinița în discuție sau instituțiile de învățământ la care aceasta a fost arondată, iar în considerarea acestei calități a alocat anumite sume în vederea efectuării unor lucrări, sporul de valoare al imobilului astfel renovat urmând să se regăsească tot în patrimoniul său. În conformitate cu art. 5 din H.G. nr. 538/2001, fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat are obligația să își desfășoare activitatea pe baza bugetului propriu, aprobat în condițiile legii privind finanțele publice și cu respectarea dispozițiilor legale privind angajarea și utilizarea fondurilor publice. Tot astfel, art. 9 alin. (3) din același act normativ prevede că bugetul se întocmește în faza de elaborare a proiectului bugetului local, respectiv a bugetului de stat, se definitivează după intrarea în vigoare a legii bugetului de stat și se aprobă odată cu aprobarea bugetelor locale. Pe de altă parte, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi speciale și în legile bugetare anuale. Art. 22 alin. (3) din aceeași lege prevede că ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale. Prin urmare sumele alocate de ordonatorii principali de credit pot fi folosite doar pentru plățile pentru care a fost aprobate, având destinație precisă, ordonatorul terțiar neputând schimba destinația acestora. În cauza de față, destinația era efectuarea unor lucrări la un imobil asupra căruia proprietar aparent era Municipiul Craiova. Eventuala restituire a sumelor respective către ordonatorii terțiari de credit nu se justifică și prin prisma faptului că acestea nu mai pot fi folosite conform destinației stabilite prin buget. A conchis curtea de apel în sensul că Municipiul Craiova are calitate procesuală activă în cererea reconvențională formulată și, întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului iar apelanta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul 297 alin. (1) din C. proc. civ., se impune anularea hotărârea atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, situație în care nu se mai impune analiza celorlalte motive de apel.

Recursul declarat în cauză Împotriva Deciziei civile nr. 2.548 din 01.10.2019 a declarat recurs reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., prin care a criticat decizia instanței de apel, fără a întemeia recursul pe vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., sub următoarele aspecte: Pârâta Grădinița cu Program Prelungit "B." are personalitate juridică și a primit fonduri bănești, în conformitate cu bugetul aprobat, de la ordonatorul principal de credite - Municipiul Craiova, prin primar, grădinița fiind la rândul ei ordonator terțiar de credite. După cum rezultă și din Sentința civilă nr. 167/2018 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2012, irevocabilă prin Decizia nr. 1.315 din 20.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, grădinița pârâtă a avut calitatea de detentor precar, ceea ce nu justifică, sub nicio formă, efectuarea îmbunătățirilor aduse imobilului, în nume propriu. În mod greșit a reținut instanța de apel argumentul că Municipiul Craiova este ordonator principal de credite, contrar prevederilor art. 63 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, potrivit cu care primarul este ordonator principal de credite. A susținut recurenta că pârâta grădiniță, având personalitate juridică, a formulat cerere reconvențională în dosarul de revendicare nr. x/2012 (fost dosar nr. x/2006), prin care a solicitat obligarea reclamantei-recurente la plata sumei 220.000 RON, reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului situat în Craiova, cerere care a fost disjunsă și care formează obiectul dosarului nr. x/2016, cu termen la 03.12.2019. A mai arătat recurenta că, prin cererea reconvențională formulată în Dosarul nr. x/2006, precum și prin precizările din 12.07.2016 formulate în Dosarul nr. x/2016, pârâta Grădinița cu Program Prelungit "B." consideră că, în baza Legii nr. 84/1995 și a O.U.G. nr. 30/2000, imobilul în discuție a fost preluat în proprietate de Ministerul Învățământului, prin Inspectoratul Școlar Județean, și a fost predat în administrare grădiniței, astfel că reclamantul Municipiul Craiova nu este singurul care invocă un drept propriu asupra imobilului. Municipiul Craiova, în opinia recurentei, nu a avut niciodată vreun drept subiectiv asupra imobilului în litigiu, după cum rezultă din Sentința civilă nr. 167 din 16.03.2018 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2012, irevocabilă, aprecierea contrară a instanței de apel, cum că Municipiul Craiova este aparent proprietarul imobilului, fiind vădit tendențioasă. În continuare, recurenta a arătat că s-a privatizat prin metoda standard, la începutul anului 1995, iar legea învățământului este aplicabilă începând cu luna august 1995. A evocat recurenta Decizia nr. 121/1996 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că prevederile art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 sunt neconstituționale în raport de privatizarea societăților comerciale care a avut loc înainte de intrarea în vigoare a legii învățământului, cum este cazul de față, precum și Decizia în interesul legii nr. 13/2016, prin care s-a stabilit că ordonatorii principali de credite nu au calitate procesuală în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea acestora, argumentele instanței supreme fiind valabile și în litigiul pendinte. A conchis recurenta în sensul că ordonatorul principal de credite nu este reclamantul Municipiul Craiova, ci Primarul municipiului Craiova, astfel că nu justifică, potrivit art. 36 din C. proc. civ., calitate procesuală, iar această legitimare procesuală o are doar Grădinița cu Program Prelungit "B.", care are personalitate juridică și care este beneficiara unor sume alocate din bugetul local de către ordonatorul principal de credite - Primarul municipiului Craiova, formulând la rându-i acțiune în justiție având ca obiect contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului din str. x.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate. În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a argumentat, în privința nulității căii de atac, faptul că recurenta s-a limitat la a face considerații de netemeinicie asupra cererii reconvenționale, fără a indica prevederile legale nesocotite de instanța de apel. În combaterea pe fond a motivelor de recurs, intimatul a arătat, întemeindu-se pe dispozițiile art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 62 alin. (1), art. 63 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, că numai unitatea administrativ-teritorială este înzestrată cu personalitate juridică și numai aceasta poate sta în judecată în nume propriu, primarul îndeplinind atribuțiile ce-i revin potrivit legii și hotărârilor consiliului local, astfel că în mod legal instanța de apel a constatat calitatea procesuală activă a Municipiului Craiova. În mod corect, în opinia intimatului, s-a reținut că este singurul care a invocat un drept propriu asupra imobilului, ce face parte din domeniul public al Municipiului Craiova, potrivit Anexei nr. 2 la H.G. nr. 965/2002, iar în considerarea acestei calități a alocat sume pentru efectuarea unor lucrări, sporul de valoare al imobilului astfel renovat urmând să se regăsească în patrimoniul unității administrativ-teritoriale. S-a mai apărat intimatul arătând că, potrivit Normelor Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin H.G. nr. 538/2001, sumele necesare finanțării învățământului preuniversitar fac parte din bugetul local, iar plata acestora se face de la bugetul local, astfel că unitatea administrativ-teritorială, respectiv ordonatorul principal de credite nu trebuie priviți ca simpli depozitari. În plus, actul normativ menționat, în cuprinsul art. 20, art. 5 și art. 9 alin. (3), clarifică chestiunea pentru care plățile privind consolidările, investițiile și reparațiile aduse imobilului în litigiu s-au efectuat prin intermediul centrelor bugetare/financiare, în speță Centrul Bugetar nr. 6 - Școala nr. 36, actuala Școală Gimnazială "E.", Centrul Bugetar nr. x, Liceul Național C., sau prin intermediul unității de învățământ de sine-stătătoare. Dacă centrele bugetare nu ar fi fost alimentate prin dispoziție bugetară de Municipiul Craiova, lucrările nu se puteau executa, întrucât ordonatorul terțiar de credite (centrul bugetar) nu avea altă sursă de venit pentru astfel de investiții, acestea deținând numai buget de cheltuieli. A mai arătat intimatul că nu poate fi reținută critica potrivit cu care Municipiul Craiova nu ar fi avut niciodată un drept subiectiv asupra imobilului, atâta timp cât cererea reconvenționala este disjunsă din dosarul de revendicare imobiliară nr. x/63/2012*, soluționat irevocabil prin Decizia nr. 1.315/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 din C. proc. civ. din 1865 (aplicabil litigiului pendinte), excepția procesuală absolută și peremptorie a nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele: În reglementarea legii procesuale civile, recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate al hotărârii atacate, în condițiile expres și limitativ prevăzute prin dispozițiile speciale, de strictă interpretare, ale art. 304 pct. 1 - 9 din C. proc. civ. Deși recurenta nu a invocat, ca temei al recursului, vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304, totuși criticile formulate, prin care se arată în concret care sunt prevederile legale pretinse a fi fost aplicate sau interpretate greșit de către instanța de apel, pot fi încadrate din oficiu, conform art. 306 alin. (3), în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, ipoteza care vizează pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Prin urmare, excepția nulității se vădește a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Pe fondul motivelor de recurs, Înalta Curte constată că soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a Municipiului Craiova este rezultatul interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente, criticile recurentei fiind nefondate. Astfel, este cunoscut că, în cadrul condițiilor generale de exercitare a acțiunii civile, calitatea procesuală activă semnifică identitatea între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, fiind vorba, în mod evident, despre o identitate raportată la pretinderea respectivului drept subiectiv, iar nu la existența însăși a acestuia. Înalta Curte are în vedere că, în cauză, calitatea procesuală activă a fost cercetată în privința cererii reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant Municipiul Craiova, în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Dolj, prin care acesta a solicitat obligarea reclamantei-pârâte S.C. A. S.A. la plata sumei de 150.000 RON reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor necesare și utile aduse imobilelor revendicate și instituirea unui drept de retenție, cererea reconvențională fiind disjunsă prin încheierea de ședință din 13.12.2016 și format Dosarul nr. x/2012. Dosarul de bază, nr. x/2012, în care s-a formulat cererea incidentală, a avut ca obiect acțiunea în revendicare imobiliară, evacuare și despăgubiri pentru lipsă de folosință, formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Craiova prin primar, Grădinița de Copii cu Program Prelungit "B." și Serviciul Public Management Spitale - Cabinete Medicale și Creșe din Municipiul Craiova. Bunul asupra căruia a purtat dreptul litigios este imobilul teren și construcții - grădiniță și creșă, situat în municipiul Craiova, str. x. Prin Sentința civilă nr. 167 din 16.03.2018 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1.315 din 20.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S.C. A. S.A., fiind obligat pârâtul Municipiul Craiova să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 4885 m.p. și construcția grădiniță și creșă și să-i plătească despăgubiri civile pentru lipsa de folosință aferentă perioadei noiembrie 2004 - decembrie 2016, și a fot respinsă ca rămasă fără obiect cererea de evacuare a celorlalte pârâte. Așadar, pârâtul-reclamant Municipiul Craiova a formulat, în procesul de revendicare imobiliară, prin cererea reconvențională, pretenții proprii constând în contravaloarea îmbunătățirilor necesare și utile pretins a fi fost aduse imobilului revendicat. Înalta Curte are în vedere faptul că, între efectele principale ale admiterii acțiunii în revendicare imobiliară, se include și restituirea de către proprietar a eventualelor cheltuieli necesare și utile cerute de posesorul neproprietar, conform art. 997 din C. civ. din 1864. Drept urmare, în calitatea sa de pârât căzut în pretenții în acțiunea în revendicare și obligat la restituirea imobilului revendicat, Municipiul Craiova justifică deplină calitate procesuală în cererea reconvențională ce are ca obiect plata pretinselor îmbunătățiri necesare și utile aduse imobilului. Realitatea efectuării unor atare cheltuieli ori îndeplinirea condițiilor legale de restituire a acestora sunt chestiuni care vizează fondul pretenției afirmate prin cererea reconvențională, astfel că, în mod evident, exced prezentului control de legalitate care este limitat la aspectul legitimării procesuale active a Municipiului Craiova în cererea reconvențională ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 Din aceleași rațiuni, apar lipsite de relevanță criticile recurentei S.C. A. S.A. bazate pe evocarea efectului de lucrului judecat al Deciziei nr. 2.862 din 26.04.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ori pe efectul obligatoriu erga omnes al Deciziei nr. 121/1996 a Curții Constituționale, întrucât aceste decizii au făcut obiect de analiză în cadrul examenului de fond asupra titularului dreptului de proprietate al imobilului revendicat, chestiune de drept dezlegată irevocabil în favoarea recurentei. De asemenea lipsită de relevanță juridică în recursul de față este și Decizia nr. 49/2018 (indicată eronat cu nr. 13/2016) a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru delegarea unor chestiuni de drept. Problema de drept dezlegată cu valoare de principiu de către instanța supremă se referă, în esență, la soluția egalizării salarizării pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului, la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național, analiza instanței supreme făcând distincție între subordonarea financiară în cadrul aceluiași ordonator de credite și subordonarea funcțională și metodologică a activității specifice față de autoritatea centrală. Contrar susținerilor recurentei, nu poate fi reținută, nici măcar cu valoare de rezolvare implicită, o statuare care să aibă legătură cu problema de drept din litigiul pendinte. Nu pot fi primite nici criticile recurentei referitoare la pronunțarea deciziei instanței de apel cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii învățământului nr. 84/1995. Înalta Curte are în vedere că Municipiul Craiova este o persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) teza I din Legea nr. 215/2001, iar conform alin. (5) teza I al aceluiași articol "Despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale". Cu referire la reprezentarea legală și convențională a unității administrativ-teritoriale în justiție, sunt relevante dispozițiile art. 21 alin. (2), (21) și (3) din aceeași lege, din care rezultă că, în justiție, Municipiul Craiova este reprezentat legal prin primar și poate fi reprezentat convențional prin consilier juridic sau avocat. Distinct de calitatea de reprezentant legal, primarul unității administrativ-teritoriale intimate exercită, într-adevăr, și funcția de ordonator principal de credite pentru bugetul local, conform art. 63 alin. (1) lit. c) și alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale. Însă funcția de ordonator principal de credite pentru bugetul local, cu rolul și responsabilitățile strict stabilite de lege, în sarcina primarului, nu poate avea semnificația juridică atribuită de recurentă, în sensul de a suprima legitimarea procesuală activă a Municipiului Craiova, câtă vreme bugetul local cuprinde veniturile și cheltuielile unității administrativ-teritoriale, așa cum sunt și cheltuielile necesare și utile solicitate prin cererea reconvențională, despre care se afirmă că au fost alocate din bugetul local al Municipiului Craiova. În mod corect a reținut instanța de apel și mecanismul de finanțare a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat - așa cum este și cazul unității de învățământ care a funcționat în imobilul revendicat -, în sensul că fondurile necesare finanțării activități acestora au fost alocate de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale, în procedura reglementată de Legea nr. 273/2006 și de Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin H.G. nr. 538/2001. Drept urmare, alocarea resurselor financiare de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale, în cadrul și cu procedura strict reglementate de lege, către unitatea de învățământ sau centrele bugetare/financiare, a vizat și plățile pentru pretinsele lucrări de consolidare, investiții și reparații capitale aduse imobilului revendicat, cheltuieli ce formează obiectul cererii reconvenționale pendinte. Ca atare, raționamentul instanței de apel în reținerea calității procesuale active a reclamantului-pârât Municipiul Craiova a fost unul corect, fundamentat pe dispoziții legale interpretate și aplicate judicios, vădindu-se, astfel, a fi nefondate criticile recurentei subsumate motivului de recurs prevăzut de ar. 304 pct. 9 din C. proc. civ. Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Craiova împotriva Deciziei nr. 2.548 din 01.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.