ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3000/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (în continuare ANI) anularea raportului de evaluare nr. x/10 februarie 2016 întocmit de pârâtă.

Prin Raportul de evaluare nr. x/10 februarie 2016 s-a constatat că acesta s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate întrucât în perioada de 20 iunie 2012 - 5 august 2014 ar fi deținut simultan atât funcția de primar al Comunei Putineiu, cât și calitatea de administrator în cadrul SC B. SRL.

Prin Sentința civilă nr. 2976 din 10 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și s-a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/10 februarie 2016 emis de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că în conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare: Funcția de primar și viceprimar (...) este incompatibila cu: (...) d) funcția de administrator (...) la societățile comerciale (...)

Instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legale menționate considerând că, în speță, nu ar exista o stare de incompatibilitate întrucât intimatul a renunțat la funcția de administrator al SC B. SRL, deși Decizia asociatului unic nu a fost urmată de efectuarea mențiunilor corespunzătoare la Registrul Comerțului.

În conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicată:

"în registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la:

a) donația, vânzarea, locațiunea sau garanția reală mobiliară constituită asupra fondului de comerț, precum și orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerțului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerț:(...) h) orice modificare privitoare la actele, faptele și mențiunile înregistrate".

De asemenea art. 22 din actul normativ menționat reglementează termenul în care trebuie să se solicite înregistrarea modificărilor în registrul comerțului precum și persoanele care pot face solicitarea respectivă, după cum urmează:

"(1) Comerciantul are obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare.

(2) înregistrarea mențiunilor se poate face și la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării.

(3) Mențiunile se înregistrează din oficiu, în termen de 15 zile de la data primirii copiei legalizate a hotărârii irevocabile referitoare la faptele și actele prevăzute la art. 21 lit. e), f) și g), cu excepția cazului în care legea dispune altfel.

(4) Faptul că mențiunile pot fi înregistrate și la cererea altor persoane sau din oficiu nu scutește pe comerciant de obligația de a cere efectuarea lor".

În legătură cu înregistrarea mențiunilor la societățile comerciale, Legea nr. 26/1990 republicată privind registrul comerțului, prevede următoarele: art. 4 alin. (1):

"Oficiul registrului comerțului este obligat să elibereze, pe cheltuiala persoanei care a făcut cererea, copii certificate de pe înregistrările efectuate în registru și de pe actele prezentate, precum și informații despre datele înregistrate în registrul comerțului și certificate constatatoare că un anumit act sau fapt este ori nu este înregistrat".

În acest sens dispune și art. 5 alin. (1) și (2) din actul normativ amintit: "(1) înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel. (2) Persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceștia".

Or, în speța de față, chiar dacă decizia asociatului unic a fost adoptată la data de 21 iunie 2012. mențiunile în sensul revocării intimatului reclamant din funcția de administrator al SC B. SRL nu au fost înregistrate la Oficiul Național al Registrului Comerțului în termenul prevăzut de legislația în vigoare.

Ca urmare, este evident că, întrucât mențiunile în sensul renunțării la calitatea de administrator nu au fost înregistrate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, în termenul prevăzut de legislația în vigoare, intimatul-reclamant, la data validării în funcția de primar, deținea în continuarea această calitate.

Simpla procedură de adoptare a unei decizii a asociatului unic, nu este suficientă dacă ulterior nu se duc la îndeplinire procedurile legale de publicitate și opozabilitate. Astfel, prin aceste demersuri, legiuitorul a dorit să evite situațiile în care se pot realiza artificii juridice, realizate prin demersuri proprii și interne, care dacă nu sunt înregistrate în cadrul Registrului Comerțului, pot avea caracterul unor aparente de legalitate.

Mai mult decât atât, intimatul-reclamant era o persoană direct interesată de efectuarea mențiunilor la O.N.R.C. privind renunțarea la funcția de administrator al societății comerciale pentru a evita intrarea într-o situație de incompatibilitate, mai ales că art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, prevede în mod imperativ "alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție", având și cadrul legal de a depune aceste diligențe.

Intimatul A. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat reiterând apărările formulate la instanța de fond.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente:

Se reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că prin Sentința civilă nr. 5057 din 20 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2012 și urm. din dosarul Tribunalului Giurgiu, la data de 20 iunie 2012 reclamantului i-a fost validat mandatul de primar, iar pe data de 21 iunie 2012 acesta s-a prezentat în fața notarului public și a renunțat la calitatea de administrator al acestei societăți comerciale, în termenul imperativ de 15 zile prevăzut de art. 91 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, conform declarației pe proprie răspundere dată de numita C. care a acceptat și calitatea de administrator al acestei societăți, decizia asociatului unic din 21 iunie 2012 prin care s-a decis cesionarea părților sociale deținute anterior de către reclamantă către aceeași persoană, revocarea mandatului său de administrator și numirea în aceeași funcție a numitei C., autentificată la aceeași dată - 21 iunie 2012 la notarul public, contractul de cesiune la actul constitutiv al societății prin care s-a constatat preluarea acțiunilor reclamantului de către aceeași persoană, actul constitutiv actualizat al acestei societăți, declarația dată de noul administrator cu privire la specimenul de semnătură autentificat de asemenea la aceeași dată la notarul public, documente care i-au fost comunicate odată cu acțiunea introductivă și pârâtei, aceasta necontestându-le veridicitatea.

Din analiza certificatului constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul Giurgiu care a stat la baza emiterii raportului de evaluare rezultă că numita C. deține calitatea de administrator al acestei societăți comerciale începând cu data de 21 iunie 2012, dată de la care reclamantul nu a mai deținut nici în drept și nici în fapt o astfel de funcție, mențiune care rezultă din chiar certificatul constatator avut în vedere de pârâtă la emiterea actului atacat.

Se reține, potrivit dovezilor de la fila x verso, dosarul Tribunalului Giurgiu, în cadrul registrului comerțului mențiunea privind revocarea reclamantului din funcția de administrator al acestei societăți comerciale a fost realizată efectiv la data de 29 mai 2014, iar ca solicitant apare reclamantul, cu toate acestea o astfel de împrejurare nu putea conduce la concluzia pârâtei potrivit căreia ar fi fost încălcate prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deoarece ceea ce contează în evaluarea stării de incompatibilitate este intenția reclamantului de a asigura prin demersul anularea/ieșirea din starea de incompatibilitate.

Nu are relevanță în evaluarea incompatibilității dacă demersul (mențiunea) făcută de reclamant în sensul renunțării la calitatea de administrator are efect față de terți.

Având în vedere că reclamantul s-a prezentat în fața notarului public și a concesionat părțile sociale deținute în societate, revocarea mandatului său de administrator și numirea în funcția de administrator a numitei C., toate aceste demersuri au dată certă, nu pot fi considerate că au fost făcute pro-causa și deci, nu au fost deținute simultan cele două funcții de către reclamant, nu au fost încălcate prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Efectuarea tardivă a mențiunilor la Registrul Comerțului nu anulează intenția înregistrată a reclamantului care are dată certă în sensul de a nu mai deține funcția de administrator, cerere formulată în termen legal de 15 zile art. 91 alin. (3), deci rezultând că nu a deținut simultan cele 2 funcții.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 2976 din 10 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - CL