ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3902/2019

Ședința publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.12.2016, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței anularea Raportului de evaluare întocmit la data de 09.12.2014.

Prin sentința civilă nr. 1192 din 8 aprilie 2016, Curțtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale în materia incompatibilităților, atunci când a apreciat ca intenția legiuitorul a fost aceea ca incompatiblitatea să existe prin simpla deținere a funcțiilor, iar nu prin exercitarea lor efectivă.

A mai arătat recurentul că, potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, "primarii și viceprimarii (…) pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-științifice". Or, menționând în mod explicit funcțiile pe care le pot exercita aceste persoane, legiuitorul atrage atenția asupra faptului că, printr-o interpretare per a contrario, orice alte funcții nu pot fi exercitate.

Prin urmare, a arătat recurentul că importantă este exercitarea acestor funcții și nu simpla lor deținere, practic valoarea socială ocrotită prin prevederile Legii nr. 161/2003 este interesul public constând în prevenirea folosirii abuzive a funcției publice. Un astfel de pericol poate să apară doar în situația în care cele două funcții deținut concomitent sunt exercitate în mod efectiv nemijlocit.

În concluzie, a susținut recurentul că legiuitorul a urmărit interzicerea exercitării concomitente a celor două funcții, și nu doar deținerea lor.

Intimata-pârâtă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei de față îl formează anularea raportului de evaluare x/09.12.2014, prin care pârâta A.N.I. a reținut că, în perioada 20.06.2008-19.06.2012, reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deținut simultan atât funcția de viceprimar al comunei Snagov, jud. Ilfov, cât și calitatea de asociat și administrator al S.C. B. S.R.L., încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și a mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

În urma activității de evaluare desfășurate, s-a constatat că persoana evaluată, în perioada 20.06.2008-19.06.2012, a încălcat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin deținerea simultană atât a funcției de viceprimar al Comunei Snagov, jud. Ilfov, cât și calitatea de asociat și de administrator al S.C. B. S.R.L..

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (...) calitatea de administrator la o societate comercială".

Înalta Curte reține că, pentru stabilirea stării de incompatibilitate, nu este necesar ca persoana desemnată ca administrator al unei societăți comerciale să exercite efectiv această funcție sau să desfășoare concret activități comerciale, ci este suficient să fie deținute simultan două sau mai multe funcții/calități care generează starea de incompatibilitate.

Contrar celor susținute de către recurent, starea de incompatibilitate rezultă din deținerea simultană a celor două funcții/calități.

Legiuitorul, în art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, nu face nicio distincție după cum calitatea este exercitată efectiv sau nu. Astfel cum rezultă din conținutul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, dacă legiuitorul ar fi urmărit să interzică aleșilor locali o anumită activitate, iar nu o anumită calitate, s-ar fi exprimat ca atare și ar fi făcut referire expresă la o anumită activitate desfășurată, astfel cum a procedat în cazul art. 87 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, invocat de recurent, în care legiuitorul a menționat în mod expres faptul că viceprimarii, pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice.

Condiția exercitării calității de administrator al societății comerciale nu este prevăzută, legiuitorul a avut în vedere doar deținerea calității, nu și exercitarea acesteia, astfel încât, prin susținerile sale, recurentul-reclamant dă o interpretare greșită dispozițiilor exprese ale Legii nr. 161/2003, care este o lege cu regim special, ale cărei norme reglementează regimul specific al incompatibilităților aleșilor locali.

Instanța de fond în mod corect, pe baza probelor administrate, a aplicat dispozițiile care reglementează incompatibilitatea pentru funcția de viceprimar, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deținerea celor două funcții/calități. De asemenea, reclamantul avea obligația de a ieși din starea de incompatibilitate, în termenul prevăzut de lege, însă nu a făcut-o, aflându-se în stare de incompatibilitate prin deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de administrator al unei societăți comerciale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, criticile de casare invocate de recurent în cadrul prezentului recurs fiind nefondate.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1192 din 8 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2019.