ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5719/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 08.12.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/12.11.2020, ca neîntemeiat și nelegal.

Prin sentința nr. 33/2021 pronunțată la data de 09 aprilie 2021, Curtea de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamant.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea Raportului de evaluare nr. x întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

În motivarea recursului, în esență, se susține, referitor la Declarația de suprafață înregistrată la data de 09.05.2016 prin care a solicitat sprijin financiar de la APIA, că a dobândit calitatea de primar ulterior acestei date, fiind validat în calitate de primar prin setința civilă nr. 502/23.06.2016.

Afirmă că după luna iunie 2016 nu a mai desfășurat nicio activitate comercială în cadrul Întreprinderii Individuale A., și nu a mai efectuat niciun act juridic specific comercianților, însă nu a procedat imediat la desființarea acestei entități și la închiderea contului bancar întrucât ar fi pierdut în întregime sprijinul financiar acordat de APIA.

Totodată, afirmă că ulterior dobândirii calității de primar nu a mai încheiat niciun act juridic în cadrul Întreprinderii Individuale, și nici nu a formulat cereri noi care să dea naștere la noi drepturi și obligații, iar inițierea închiderii Întreprinderii Individuale s-a realizat după ce a încetat raportul juridic cu APIA.

În ce privește cea de-a doua cerere de sprijin financiar arată că aceasta a fost formulată de persoana fizică A. și nu de Întreprinderea Individuală, aceasta fiind radiată la data de 23.06.2017.

În ce privește contractul încheiat cu B. S.A. susține că acesta a fost încheiat cu 4 luni anterior dobândirii calității de primar.

Redând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 susține că pentru survenirea stării de incompatibilitate nu este suficientă simpla deținere a calității de comerciant, ci este indispensabilă exercitarea efectivă a acesteia, ceea ce interesează sub aspectul stabilirii existenței sau inexistenței stării de incompatibilitate este noțiunea de "exercitare" care trebuie analizată prin prisma scopului prevederilor legale în materie.

Afirmă, totodată, că instanța de fond nu a ținut cont de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Decizia nr. 2327/2019, Decizia nr. 1208/2018, Decizia nr. 3000/2019, Decizia nr. 625/2020, și susține că ÎCCJ a statuat că finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice precum și în prevenirea corupției.

Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidență a incompatibilităților vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrității persoanei ce ocupă o funcție sau demnitate publică de eventualele ingerințe determinate de interese personale ce decurg din desfășurarea în paralel a unor activități private conexe.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, se susține că reglementând incompatibilitatea dintre cele două funcții, legiuitorul a urmărit transpunerea în legislația internă a principiului transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, respectiv transparență în modul de administrare și utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, fără a se putea pune în discuție restrângerea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale.

Incompatibilitățile au menirea de a asigura transparența funcției publice și constituie un important instrument de prevenire a corupției și o garanție a exercitării cu imparțialitate a funcției publice, iar activitatea de comerciant persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale poate fi susceptibilă de premisele încălcării principiilor urmărite de legiuitor prin instituirea incompatibilităților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/12.11.2020 emis de intimata pârâtă.

Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, reținând că raportul de evaluare atacat este legal.

Soluția Curții de Apel Brașov este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reținut nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 pentru că reclamatul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților întrucât a deținut simultan cu funcția de primar în mandatul 2012-2016 al comunei Moacșa județul Covasna, și calitatea de comerciant persoană fizică la A. Întreprindere Individuală.

Se invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 vizând în principal calitatea de comerciant atribuită recurentului în calitatea sa de comerciant persoană fizică la A. Întreprindere Individuală

În esență, recurentul-reclamant susține că a dobândit calitatea de primar ulterior primirii de către Întreprinderea Individuală A. a sprijinului financiar acordat de APIA, că după dobândirea calității de primar nu a mai efectuat niciun act juridic specific comercianților însă nu a procedat imediat la desființarea Întreprinderii Individuale și la închiderea contului bancar întrucât ar fi pierdut în întregime sprijinul financiar acordat de APIA, iar în ce privește contractul încheiat cu B. S.A. susține că a fost încheiat cu 4 luni anterior dobândirii calității de primar.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază, pentru următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Sentința atacată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Prima instanță a verificat incidența în cauză a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (...) calitatea de comerciant persoană fizică".

Scopul legii speciale este acela de a sancționa acele persoane care, prin activitatea desfășurată, au avut activități incompatibile cu funcția de demnitate publică deținută, întrucât legiuitorul a urmărit transpunerea în legislația internă a principiului transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, respectiv transparență în modul de administrare și utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, fără a se aduce atingere vreunui drept sau libertăți fundamentale.

Contrar celor susținute de către recurent, starea de incompatibilitate rezultă din deținerea simultană a celor două funcții/calități, dar mai ales din desfășurarea unei activități comerciale în cadrul Întreprinderii Individuale A., pentru stabilirea stării de incompatibilitate fiind suficient să fie deținute simultan două sau mai multe funcții/calități.

Această cerință a legii a fost îndeplinită în cauză de față, recurentul deținând atât calitatea de comerciant persoană fizică A. Întreprindere Individuală cât și calitatea de primar.

Cu referire la criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte reține că potrivit Cererii unice de plată 2016 – IPA online, capitolul V.1 "Angajamente și declarații", Întreprinderea Individual A. și-a asumat obligația de a "exploata un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha ...", astfel că susținerile recurentului că după luna iunie 2016 nu a desfășurat activitate comercială în cadrul Întreprinderii Individuale este contrazisă de actele aflate la dosarul cauzei. De altfel, sub acest aspect este relevantă adresa x/27.07.2020 a Serviciului Fiscal Orășenesc Târgu Secuiesc din care rezultă veniturile realizate de Întreprinderea Individuală A. din activități agricole, respectiv suma de 11.648 RON în anul 2016, suma de 20.928 RON în anul 2017, suma de 11.858 RON în anul 2018.

Alegația recurentului că cea de-a doua cerere de sprijin financiar nu a mai fost formulată de Întreprinderea Individuală, ci de persoana fizică A. este fără relevanță câtă vreme condiția impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea și desfășurarea de activități comerciale simultan cu deținerea funcțiilor sau calităților declarate de lege ca fiind incompatibile.

S-a mai susținut de către recurent faptul că a încheiat contractul cu B. S.A. cu 4 luni anterior dobândirii calității de primar, susținere ce nu are relevanță, câtă vreme au fost exercitate acte de comerț pe durata exercitării mandatului de ales local, respectiv la data de 27.10.2016 Întreprinderea Individuală A. a emis o factură cumpărătorului B. S.A. pentru vânzarea unei cantități de sfeclă de zahăr în baza contractului nr. x/29.02.2016, ceea ce dovedește faptul că recurentul a cultivat sfecla de zahăr și a livrat sfeclă de zahăr din campania anului 2016-2017.

Înalta Curte are în vedere și faptul că, pronunțându-se asupra constituționalității dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, prin Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020, paragrafele 18 și 19, Curtea Constituționlă a amintit jurisprudența sa constantă, potrivit căreia instituirea incompatibilităților privind aleșii locali este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. Totodată, Curtea a reținut că înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă în același timp o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept. De asemenea, Curtea a reținut că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate, stabilind cu claritate incompatibilități specifice aleșilor locali, dau expresie voinței legiuitorului, care a apreciat că funcțiile publice care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcțiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice.

Prin urmare, se constată că instanța de fond a interpretat corect normele de drept aplicabile, dispozițiile care reglementează incompatibilitatea pentru funcția de primar, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, recurentul-reclamant aflându-se în stare de incompatibilitate prin deținerea celor două funcții/calități, astfel că toate criticile formulate prin cererea de recurs sunt nefondate.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, prin raportare la dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul-reclamant A..

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinței nr. 33/2021 din 09 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.