ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2424/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantului G.G., formulată în contradictoriu cu intimatul Institutul de Cercetare Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectare Mine și Lignit prin care se contestă deciziei de concediere din 02 iunie 2014 și obligarea intimatului la reangajarea reclamantului pe postul deținut anterior, cu plata unei despăgubiri egală cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la concediere până la reintegrare. Prin sentința civilă nr. 485 din 04 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 8837/63/2014 s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de concediere din 02 iunie 2014 emisă de intimat.

Prin decizia nr. 2472 din 19 mai 2015, pronunțată Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar împotriva acestei decizii, la 26 februarie 2015, reclamantul G.G. a declarat recurs. Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 6 iulie 2015. Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte, constată că este inadmisibil și urmează, să-i respingă, pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 89/12.02.2013), privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești, nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Prezenta acțiune prin care se solicită anularea deciziei de concediere și reangajarea reclamantului pe postul deținut anterior, precum și obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egală cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la concediere până la reintegrare, a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 10 iunie 2014. Decizia nr. 2472 din 19 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, întrucât, obiectul cererii pendinte, formulată după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, atrage incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil. Prezenta decizie nu este supusă niciunei căi de atac și va fi comunicată tuturor părțiior în cauză.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reciamantul G.G. împotriva deciziei nr. 2472 din 19 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Fără nici o cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2015.