Decizia nr. 2472/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat anularea actelor administrative încheiate de către pârâtă în perioada cât a exercitat funcția de Secretar General al Guvernului României cu rang de Ministru, acte încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese prevăzut de Legea nr. 161/2003 și anume: Adresa nr. 10506 din 21 mai 2010 a Secretariatului de Stat al Guvernului prin care a fost aprobată Nota Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat nr. 5968 din 21 mai 2010; Adresa Secretariatului de Stat al Guvernului nr. 10506 din 2 iunie 2010 și Nota Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat nr. 5968 din 21 mai 2010; Contractul de locațiune nr. 301 din 1 iunie 2010 și Actul adițional nr. 304 din 3 iunie 2010. Prin cererea depusă la 31 octombrie 2013, reclamanta și-a completat cererea introductivă de instanță, arătând că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâți și Secretariatul General al Guvernului, Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și Asociația Clubul de Vânătoare și Pescuit Sportiv B. SRL.

Soluția primei instanțe Prin Sentința nr. 599 din 21 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâta A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes și de obiect a acțiunii. Pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Secretarul General al Guvernului României, Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat - R.A. APPS și Asociația Clubul de Vânătoare și Pescuit Sportiv B. SRL și a constatat nulitatea Adreselor nr. 10506 din 21 mai 2010 și 10506 din 2 iunie 2010 emise de Secretariatul General al Guvernului României. De asemenea, a constatat nulitatea notei nr. 5968 din 21 mai 2010 emisă de Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și a Contractului de închiriere nr. 301 din 1 iunie 2010, precum și a Actului adițional nr. 304 din 3 iunie 2010.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 599 din 21 februarie 2014, au formulat recurs pârâții A. și Asociația Clubul de Vânătoare și Pescuit Sportiv B., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta A. critică sentința pentru următoarele considerente: - nu i-a fost comunicată precizarea acțiunii depusă de reclamanta ANI prin care s-a extins cadrul procesual și nici răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă care, de altfel, a fost depus tardiv; - pe parcursul soluționării cauzei instanța de fond a modificat obiectul acțiunii din „anularea unor acte”, în „constatarea nulității unor acte”; - instanța de fond nu a pus în discuția părților cererile și excepțiile invocate; Pârâta Asociația Clubul de Vânătoare și Pescuit B. critică sentința invocând următoarele: - hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea disp.art. 69, 77, 156, 222, 223 C. pro. civ., procedura de citare nefiind îndeplinită legal în ceea ce o privește; - hotărârea pronunțată este nelegală și din perspectiva faptului că judecătorul fondului nu a avut în vedere împrejurarea că la momentul emiterii actelor administrative contestate, ANI era nefuncțională ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 415/2010. A fost încălcat astfel principiul neretroactivității legii și art. 22 alin. (1), (2) și (7) C. proc. civ. - a fost încălcat principiul disponibilității și cadrul procesual fixat de reclamantă, întrucât în mod greșit instanța de fond a constatat nulitatea absolută a actelor atacate, deși reclamanta ANI solicitase prin cererea de chemare în judecată anularea acestor acte administrative.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din 6 martie 2015, completul de filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate, prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat anularea mai multor acte administrative încheiate de pârâta A. în perioada în care a exercitat funcția de Secretar General al Guvernului, acte încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează conflictul de interese prevăzut de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demonstrațiilor publice, a funcțiilor publice în mediul de afaceri; prevenirea și sancționarea corupției. Prin Raportul de evaluare nr. 2277/G/II din 16 ianuarie 2012, Inspecția de Integritate din cadrul ANI a constatat conflictul de interese cu privire la pârâta A., întrucât prin adresa nr. 10506/21 mai 2010 emisă de Secretariatul General al Guvernului a avizat Nota Regiei Autonome RAPPS nr. 5968 din 21 mai 2010, având ca obiect atribuirea spațiului de 105,2 mp situat la parterul imobilului din sector 3, pentru o perioadă de 1 an, Asociației Clubul de Pescuit Sportiv B. În baza acestei aprobări a fost încheiat Contractul de locațiune nr. 301 din 1 iunie 2010 pentru spațiul menționat, între RAPPS și asociația pârâtă al cărei membru fondator și președinte era soțul pârâtei A. Ulterior, prin Adresa nr. 10506 din 2 iunie 2010, pârâta A. a aprobat extinderea termenului de atribuire de la 1 an la 5 ani pentru același spațiu. În acest mod, ANI a concluzionat că pârâta A. a participat la luarea unor decizii care au produs un folos material soțului încălcând disp. art. 70 și art. 72 din Legea nr. 161/2003. Raportul de evaluare emis de ANI, prin care s-a constatat conflictul de interese în care s-a aflat pârâta, a fost menținut prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5036/18 aprilie 2013. Soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și de constatare a nulității Adreselor nr. 10506 din 21. 05.2010 și nr. 10506 din 2 iunie 2010, emise de Secretariatul de Stat al Guvernului; notei nr. 9968 din 21 iunie 2010 emisă de RAPPS și Contractului de închiriere nr. 301 din 1 iunie 2010, este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate. Înalta Curte reține că potrivit disp. art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010: „În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută”. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că „acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de ANI chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție”, instanța urmând a dispune motivat, pe lângă constatarea nulității absolute și repunerea părților în situația anterioară. În raport de starea de fapt menționată, în mod corect judecătorul fondului a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 23 din Legea nr. 176/2010 și în consecință, adresele emise de pârâtele RAPPS și Secretariatul General al Guvernului, prin care a fost aprobată atribuirea spațiului aflat la parterul imobilului situat în sector 3, București, sunt lovite de nulitate absolută, reprezentând acte încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează conflictul de interese, aceeași sancțiune operând și în privința contractului de locațiune și actului adițional ce au fost încheiate urmare a atribuirii spațiului respectiv către Asociația Clubul de Pescuit Sportiv B. Împrejurarea că efectele actelor a căror nulitate a fost constatată au încetat anterior introducerii prezentei acțiuni, nu prezintă relevanță pentru constatarea nulității absolute, întrucât sancțiunea produce efecte atât pentru viitor cât și pentru trecut, până la momentul încheierii actelor respective. Cu privire la recurenta-pârâtă A., cea care a semnat actele a căror nulitate se solicită a fi constatată în prezenta cauză (Adresele nr. 10506 din 24 mai 2010 și nr. 10506 din 2 iunie 2010), în calitate de Secretar General al Guvernului, acțiunea a fost respinsă, judecătorul fondului apreciind că aceasta nu justifica calitatea procesuală pasivă, întrucât nu este și parte/beneficiar al actului încheiat. Soluția instanței este corectă întrucât recurenta-pârâtă A. este persoana cu privire la care s-a constatat existența conflictului de interese prin încălcarea disp. art. 70 și 72 din Legea nr. 161/2003, însă nu deține calitatea de beneficiar al actelor astfel încheiate. Recurenta-pârâtă susține că nu i-a fost comunicată cererea depusă de ANI, prin care aceasta a extins cadrul procesual, astfel că nu a putut să formuleze o apărare corespunzătoare. Înalta Curte constată că la filele 181 dosar fond se află o cerere (înregistrată la 26 noiembrie 2013), prin care pârâta solicită eliberarea de copii ale următoarelor acte: încheierea din 15 noiembrie 2013, precizări depuse de ANI și orice alte acte depuse la termenul din 15 noiembrie 2013, copii ce au fost ridicate conform mențiunii existente pe cererea respectivă. Așadar, pârâta a avut cunoștință despre cererea depusă de reclamanta ANI la 31 octombrie 2013, prin care aceasta și-a completat cererea inițială, arătând că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâți: Secretariatul General al Guvernului, RAPPS și Asociația Clubul de Vânătoare și Pescuit Sportiv B. Recurenta-pârâtă invocă de asemenea nelegalitatea sentinței care a fost dată în contradictoriu cu persoana juridică Asociația Clubul de Vânătoare și Pescuit Sportiv B. care, susține aceasta, probabil nu are cunoștință despre existența pe rol a acestui dosar pentru că denumirea nu este corectă. Trecând peste faptul că această împrejurare nu este de natură a-i cauza o vătămare, în cauză este vorba despre o eroare materială strecurată în considerentele sentinței recurate, procedura de citare cu Asociația Clubul de Vânătoare și Pescuit Sportiv B. fiind legal îndeplinită conform dovezii anexate la dosar fond. Nici critica referitoare la omisiunea instanței de fond de a pune în discuția părților toate cererile și excepțiile invocate de părți nu este fondată. Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței recurate, instanța a pus în discuția părților excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. și a inadmisibilității, lipsei de interes și de obiect a acțiunii. De altfel, în raport de soluția pronunțată de instanța de fond în ceea ce o privește, recurenta-pârâtă A. nu poate invoca existența unei vătămări. Recurenta critică sentința și sub aspectul greșitei „modificări a obiectului acțiunii din cerere în anulare a actelor contestate în constatarea nulității unor acte”, aspect de natură a-i afecta dreptul la apărare și la un proces echitabil. Această critică se regăsește și în recursul promovat de pârâta Asociația Clubul de Vânătoare și Pescuit Sportiv B.. În art. 18 din Legea nr. 554/2004 se prevede că instanța poate decide anularea totală sau parțială a actului administrativ, astfel că legea contenciosului administrativ nu face distincție între nulitatea absolută și nulitatea relativă. Din această perspectivă sentința recurată este la adăpost de orice critică pentru că prima instanță nu avea obligația de a pune în discuția părților așa-zisa modificare a obiectului acțiunii din „anulare acte administrative” în „constatarea nulității actelor administrative”, în materia contenciosului administrativ neexistând distincție între cele două. În ceea ce privește critica din recursul pârâtei Asociația Clubul de Vânătoare și Pescuit Sportiv B., ce vizează încălcarea principiului neretroactivității legii, reglementat de disp.art. 15 alin. (2) din Constituția României prin aplicarea prevederilor Legii nr. 176/2010, cu consecința anulării unor acte administrative încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi, Înalta Curte reține următoarele: Este adevărat că actele a căror nulitate a fost constatată prin sentința recurată au fost emise la data de 21 mai 2010 (Adresa nr. 10506 din 21 mai 2010 și nr. 5968 din 21 mai 2010); 2 iunie 2010 (Adresa nr. 10506 din 2 iunie 2010), respectiv încheiate la 1 iunie 2010 (Contractul de închiriere nr. 301) și la 3 iunie 2010 (Actul adițional nr. 304), anterior deci intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010. În schimb, verificările efectuate de reclamantă finalizate cu întocmirea Raportului de evaluare nr. 2277/G/II din 16 ianuarie 2012 prin care s-a constatat că pârâta A. a încălcat dispozițiile legale privind conflictul de interese prin emiterea Adreselor nr. 1056 din 21 mai 2010 și nr. 10506 din 2 iunie 2010 s-au derulat după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010 și au constituit situația permisă pentru constatarea nulității actelor administrative în discuție. Prin urmare, evaluarea s-a derulat sub imperiul normelor procedurale prevăzute de Legea nr. 176/2010, iar din punct de vedere al dreptului material, faptele ce au condus la stabilirea conflictului de interese și ulterior la constatarea nulității actelor atacate în prezenta cauză, au fost analizate și încadrate juridic în prevederile art. 70 și 72 din Legea nr. 161/2003, care interzic unei persoane ce exercită o funcție de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcții asimilate acestora, prefect sau subprefect să emită acte administrative sau să încheie acte juridice ori să ia sau să participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției publice de autoritate, care-i produc un folos material lui, soțului sau rudelor de gradul I. Or, în cauză, prin emiterea celor două adrese de către pârâta A., a fost aprobată atribuirea și ulterior prelungită perioada pentru care a fost atribuit spațiul comercial de 105,2 m.p. situat la parterul imobilului din sector 3, Asociației Clubul de Vânătoare și Pescuit Sportiv B., asociație condusă de soțul pârâtei. În acest mod, pârâta A. a participat la luarea unor decizii care au produs un folos material soțului său, încălcând disp. art. 70, 72 din Legea nr. 161/2003, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că asociația al cărei președinte este acesta este o asociație non-profit. În consecință, și motivul de nelegalitate ce privește aplicarea dispozițiilor Legii nr. 176/2010 cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, prevăzute de art. 15 alin. (2) din Constituția României este nefondat. Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile ca nefondate.