ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2346/2020

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 noiembrie 2015, pe rolul Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2015, contestatorul A. a chemat în judecată Institutul Național de Cercetare Dezvoltare și Încercări pentru Electrotehnică - I.C.M.E.T. Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei de concediere nr. 609 din 14 octombrie 2015, pentru lipsa motivării în fapt și încălcarea prevederilor art. 78 Codul muncii, iar în subsidiar, anularea deciziei de concediere emisă ca fiind netemeinică și nelegală, pentru încălcarea art. 65 din Codul muncii, și în consecință reintegrarea în postul de cercetător științific gr. 1 CS 1, în cadrul Laboratorului Cercetare Dezvoltare Echipamente Electrotehnice, Electromecanice și Monitorizări, deținut anterior emiterii deciziei de concediere. De asemenea, a solicitat, în aplicarea art. 80 alin. (1) Codul muncii, ca efect al nulității sau anulării deciziei de concediere, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de cercetător științific gr. 1 CS 1, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă, respectiv 20 octombrie 2015, și până la data reintegrării efective în funcția deținută anterior.

Prin sentința civilă nr. 1838 din 8 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015, s-a admis contestația formulată de reclamantul A., fiind anulată decizia de concediere nr. 609 din 14 octombrie 2015, emisă de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare și Încercări pentru Electrotehnică - I.C.M.E.T. Craiova, și în consecință s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă. Totodată, intimatul a fost obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu 14 octombrie 2015, până la data reintegrării efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel intimatul-pârât Institutul Național de Cercetare Dezvoltare și Încercări pentru Electrotehnică - I.C.M.E.T. Craiova.

Prin decizia nr. 4524 din 10 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a admis apelul formulat de intimatul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare și Încercări pentru Electrotehnică - I.C.M.E.T. Craiova și, în consecință, a fost anulată sentința apelată, cauza fiind reținută pentru judecare pe fond. A fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul A..

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă la 22 iulie 2019, sub nr. x/2019, solicitând admiterea cererii și schimbarea deciziei nr. 4524 din 10 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosar nr. x/2015.

Prin încheierea nr. 18 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în considerarea încheierii nr. 1456/2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care s-a admis cererea de strămutare, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea cererii de revizuire spre competentă soluționare Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, aceasta fiind înregistrată la 8 octombrie 2019.

În motivarea cererii, revizuientul a arătat că decizia a cărei revizuire o solicită a fost dată în temeiul unor declarații și înscrisuri ale angajatorului I.C.M.E.T. - Craiova asupra cărora solicită ca instanța de revizuire să se pronunțe pe cale incidentală în ceea ce privește existența sau inexistența infracțiunii de fals și uz de fals, având în vedere că aceste înscrisuri au influențat soluția pronunțată în cauză.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1951/2019 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.. Totodată, revizuentul a fost obligat către intimat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a promovat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul a precizat că cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 4524 din 10 noiembrie 2016 a fost soluționată de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, cu încălcarea prevederilor legale și a statutului judecătorilor, după cum rezultă din analiza deciziei civile nr. 1951/2019 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de această instanță.

Recurentul a susținut că în etapa dezbaterilor a evidențiat condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, solicitând instanței să se pronunțe asupra conținutului nereal al răspunsurilor date de intimat la întrebările 10, 15 și 19 din interogatoriu, care a fost depus ca probă materială la dosarul cauzei, fiind semnat și asumat de intimat.

Recurentul a mai învederat că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, intrând în sfera autorității legislative.

La 13 martie 2020, intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, raportat la dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită" arătând faptul că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 3 C. proc. civ. iar nu pe pct. 6 al aceluiași articol pentru a avea deschisă calea de atac a recursului.

Intimatu-pârât a arătat că hotărârea atacată cu revizuire, respectiv decizia civilă nr. 4524/10.11.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Curtea de Apel Craiova este o hotărârea definitivă, pronunțată în soluționarea apelului într-o cauză având ca obiect litigiu de muncă, hotărârea ce nu este supusă recursului, prin urmare nici Decizia nr. 1951/din 12 noiembrie 2019 pronunțată în soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 4524/2016 nu poate fi atacată cu recurs.

La 9 aprilie 2020, recurentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului, reluând o serie de aspecte învederate și cu prilejul formulării cererii de recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26 mai 2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile neînțelegând să și exercite acest drept.

La termenul din 17 noiembrie 2020, Înalta Curte analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține că decizia ce formează obiectul recursului nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având în vedere următoarele argumente:

Obiectul litigiului îl reprezintă anularea deciziei de concediere nr. 609 din 14 octombrie 2015 emisă de intimatul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare și Încercări pentru Electrotehnică - I.C.M.E.T. Craiova.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs vizează soluția pronunțată asupra cererii de revizuire, promovată împotriva unei decizii date într-un litigiu având ca obiect drepturi izvorâte dintru-un litigiu de muncă, iar potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, republicată și modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, hotărârile instanței de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din același act normativ.

Hotărârea atacată cu revizuire, respectiv decizia civilă nr. 4524/10.11.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Curtea de Apel Craiova este o hotărârea definitivă, pronunțată în soluționarea apelului într-o cauză având ca obiect litigiu de muncă, hotărârea ce nu este supusă recursului, prin urmare nici Decizia nr. 1951/din 12 noiembrie 2019 pronunțată în soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 4524/2016 nu poate fi atacată cu recurs, cum în mod corect a susținut și intimatul-pârât, prin întâmpinarea formulată.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Întrucât hotărârea atacată cu revizuire nu are deschisă calea de atac a recursului fiind dată într-un litigiu de muncă, rezultă că nici hotărârea pronunțată în urma soluționării cererii de revizuire nu poate fi atacată cu recurs.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1951/2019 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul Velea Florinîmpotriva deciziei civile nr. 1951/2019 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără niciocale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2020.