ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1487/2016

Decizia nr. 1487/2016

Deliberând asupra recursului de față,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul

Tribunalului Satu - Mare la data de 4 martie 2015, reclamantul A. a solicitat,

obligarea pârâtei SN B. SA București la recunoașterea grupei I de

muncă pentru funcția de manevrant vagoane în cadrul C. - Stația

Halmeu în perioada 1 mai 1986 - 8 august 2014.

Prin sentința civilă nr. 544,

pronunțată de Tribunalul Satu - Mare în data de 11 iunie 2015,

instanța a respins cererea de chemare în judecată.

Apelul formulat de reclamant împotriva acestei

sentințe a fost respins de Curtea de Apel Oradea, secția I

civilă, prin Decizia nr. 288 pronunțată în data de 4 aprilie

2016.

Împotriva acestei decizii, a formulat

recurs reclamantul. Recursul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație

și Justiție spre soluționare.

Prin rezoluția din 10 mai 2016, Înalta Curte

de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului și, ulterior, la data

de 6 iulie 2016, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493

alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către

părți în vederea depunerii punctelor de vedere asupra acestuia astfel

cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Comunicarea raportului a fost îndeplinită

așa cum reiese din dovezile atașate la dosarul cauzei (filele 2 -

34), iar părțile au depus puncte de vedere la raport.

intimata, prin punctul de vedere

întocmit, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil invocând în

susținere dispozițiile art. 214 din Legea dialogului social nr.

62/2011 și art. 483 alin. (2) și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ.

Prin punctul de vedere formulat, recurentul A.

solicită admiterea recursului său făcând trimitere ia

dispozițiile art. 16, art. 20, art. 21, art. 41, art. 52 alin. (1) și

(2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României. Totodată,

acesta susține că, în speță, sunt aplicabile

dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile

date în apel, cele date, potrivit legii, Iară drept de apel, precum

șt alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt

supuse recursului, precum și dispozițiile art. 488 pct. 4 și 8 C.

proc. civ.

Analizând recursul în condițiile

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza

finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge

fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde

numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza

motivele de casare, Înalta Curte urmează să îl respingă ca

inadmisibil în principiu în considerarea următoarelor argumente:

Mai întâi, instanța va reține

că litigiul inițiat de reclamant are ca obiect un conflict de

muncă, așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 266 C.

muncii, potrivit cărora simt conflicte de muncă litigiile având ca

obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea

contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă

prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile

juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Totodată, instanța constată

că recursul este îndreptat împotriva Deciziei nr. 288 pronunțată

în data de 4 aprilie 2016 de Curtea de Apel Oradea, secția I

civilă, în soluționarea apelului

formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 544 pronunțata

în data de 11 iunie 2015 de Tribunalul Satu - Mare.

Plecând de la aceste premise, instanța

constată că, în speță, se ridică problema

admisibilității în principiu a căii de atac a recursului prin

raportare la dispozițiile coroborate ale art. 457, art. 483 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii In aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

C. proc. civ.

Se va reține, așadar, că,

potrivit dispozițiilor cu valoare de principiu ale art. 457 C. proc. civ.,

hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de

atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de

aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc.

civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în

apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și

alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Situațiile de excepție prin care se derogă

de la dispozițiile art. 483 C. proc. civ. sunt reglementate de art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 care prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 5 lit. a) - i) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de

mancă șl asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000

lei inclusiv.

În consecință, instanța

reține că, deși hotărârea recurată este o

hotărâre pronunțată în soluționarea unui apel, aceasta face

parte din categoria hotărârilor excluse din domeniul de aplicare a

căii extraordinare de atac a recursului.

Astfel, așa cum reiese din

dispozițiile anterior citate, natura litigiului, anume aceea de conflict

de muncă, determină încadrarea Deciziei nr. 288 pronunțată

în data de 4 aprilie 2016 de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă,

în categoria situațiilor de excepție reglementate de art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013, fiind o hotărâre nesusceptibilă de a forma

obiectul recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca înadmisibil în principiu,

recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 288 din data de 4

aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțata în

ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2016.