ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2183/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31 august 2015 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, contestație împotriva actului administrativ pe care l-a identificat sub nr. x din 19 august 2015, contestație prin care solicită anularea măsurii de interzicere de a intra pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani.

Prin Sentința civilă nr. 190 din 14 octombrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe, întrucât măsura contestată a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Totodată, instanța a reținut că, potrivit textului de lege menționat și practicii constante a instanțelor, acțiunile având ca obiect contestarea măsurii interzicerii intrării în țară sunt soluționate de Curtea de Apel București.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1023 din 25 martie 2016, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că actul contestat este Dispoziția nr. 145913 din 20 august 2015, emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, care este o autoritate publică locală, astfel că sunt incidente normele de competență de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 667/2016 din 11 iulie 2016, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârât prin întâmpinare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Iași și Curtea de Apel București, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență. Tribunalul a reținut că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum este stabilit de reclamantă prin acțiune, sunt incidente dispozițiile art. 1063 alin. (1), (2) și (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, potrivit cărora "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură".

Prin Decizia nr. 2836 din 26 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins sesizarea privind pronunțarea unui conflict de competență în cauza privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Frontieră și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Iași, reținând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 133 C. proc. civ., respectiv cerința prevăzută la pct. 2 al art. 133, referitoare la existența unor declinări reciproce de competență, întrucât în speță cele trei instanțe au procedat la declinarea succesivă, iar nu reciprocă, a competenței de soluționare a cauzei.

În consecință, Înalta Curte a dispus restituirea dosarului la Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanță care a formulat sesizarea, pentru a fi îndeplinite procedurile legale în vederea transmiterii cauzei la Curtea de Apel Iași, instanță în favoarea căreia Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a pricinii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2016.

Prin Sentința nr. 31/2017 din 21 februarie 2017, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul, în vederea soluționării conflictului ivit.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin acțiunea formulată, reclamanta A. a înțeles să conteste măsura de interzicere a intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, măsură ce, potrivit actului administrativ nr. x, a fost dispusă împotriva sa la data de 19.08.2015 de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În ceea ce privește măsura interzicerii intrării în România, potrivit dispozițiilor art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România (forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată):

"(1) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și art. 8 alin. (2) lit. a) - b1) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu ședere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voința sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă."

Astfel, în temeiul art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, sus-citat, măsura interzicerii intrării în România poate fi contestată de către străin, în termen de 10 zile de la comunicare, la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, aceste dispoziții stabilind o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

Prin adresa de comunicare a măsurii cu nr. x, emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, contestatoarea a fost informată că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a dispus măsura împotriva sa.

Punctul de Trecere a Frontierei Stânca din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași nu are decât competență de solicitare a instituirii măsurii și de comunicare a acesteia persoanei în cauză, astfel că organul teritorial al poliției de frontieră doar a solicitat aprobarea instituirii măsurii, aceasta fiind aprobată de Inspectorul General.

Măsura nu putea fi dispusă de către Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, sau de către punctul de frontieră, deoarece aceasta este o măsură destinată a opera pe întreg teritoriul țării, ceea ce excede sferei de competență a organului local de poliție.

Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă în cauză (așa cum rezultă și din adresa din 20 august 2015) de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care are sediul în București și nu de către Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași sau Punctul de Trecere a Frontierei Stânca, potrivit dispozițiilor art. 1063 alin. (5) menționat, contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel București, căreia îi revine și competența teritorială de soluționare a cauzei.

Este fără relevanță, sub aspectul stabilirii competenței de soluționare a cauzei, faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamantă a fost întocmită de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Sectorul Poliției de Frontieră Stânca, câtă vreme prin aceasta, așa cum rezultă în mod neechivoc din conținutul său, doar s-a procedat la informarea străinului cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În raport de cele mai sus arătate și reținând că, potrivit textului normativ anterior individualizat, măsura dispusă poate fi contestată la Curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, instanță care în cazul de față este Curtea de Apel București, întrucât Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Sectorul Poliției de Frontieră Stânca nu a fost decât transmițătorul măsurii dispuse, urmează ca în favoarea acestei instanțe să fie stabilită competența de soluționare a cauzei de față.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Iași, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră Botoșani și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Sectorul Poliției de Frontieră Stânca, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN