ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2836/2016

Decizia nr. 2836/2016 Asupra sesizării privind soluționarea unui conflict de competență; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 31 august 2015 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, contestație împotriva actului administrativ pe care l-a identificat sub nr. 145913 din 19 august 2015, prin care solicită anularea măsurii de interzicere de a intra pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani.

2. Hotărârile pronunțate de instanțe 2.1. Prin sentința civilă nr. 190 din 14 octombrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 106 3 din O.U.G. nr. 194/2002, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe, întrucât măsura contestată a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Totodată, instanța a reținut că, potrivit textului de lege menționat și practicii constante a instanțelor, acțiunile având ca obiect contestarea măsurii interzicerii intrării în țară sunt soluționate de Curtea de Apel București.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1023 din 25 martie 2016, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că actul contestat este Dispoziția nr. 145913 din 20 august 2015 emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, care este o autoritate publică locală, astfel că sunt incidente normele de competență de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 2.3.

Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 667 din 11 iulie 2016, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârât, prin întâmpinare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Iași și Curtea de Apel București, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, pentru soluționarea conflictului de competență, reținând că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum este stabilit de reclamantă prin acțiune, sunt incidente dispozițiile art. 106 3 alin. (1), (2) și (5) din O.U.G.

nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, potrivit cărora „Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură”. II. Considerentele Înaltei Curți Înalta Curte verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 133 C. proc. civ., constată următoarele: Potrivit art. 133 C. proc. civ.: „Art. 133 - Conflictul de competență.

Cazuri Există conflict de competență: 1. când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece același proces; 2. când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.” În cauză, se constată că, prin hotărârile judecătorești avute în vedere la sesizarea Înaltei Curți, competența de soluționare a cauzei a fost declinată, succesiv, după cum urmează: în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Iași.

Astfel fiind, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la existența unor declinări reciproce de competență, întrucât în speță cele trei instanțe au procedat la declinarea succesivă, iar nu reciprocă, a competenței de soluționare a cauzei. Pentru aceste considerente, reținând cu nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 133 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge sesizarea privind soluționarea unui conflict de competență și va dispune restituirea dosarului la Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanță care a formulat sesizarea, pentru a fi îndeplinite procedurile legale în vederea transmiterii cauzei la Curtea de Apel Iași, instanță în favoarea căreia Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge sesizarea privind pronunțarea unui conflict de competență în cauza privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Frontieră și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Iași. Dispune restituirea dosarului la Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2016.