ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1780/2016

Decizia nr. 1780/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3280 din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a disjuns capătul de cerere având ca obiect revocarea măsurii interzicerii intrării în România și a stabilit termen pentru soluționarea acestuia la data de 10 februarie 2016, cu citarea părților;

- a admis excepția necompetenței materiale pentru capătul de cerere având ca obiect anularea refuzului intrării la frontieră;

- a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul Poliției de Frontieră Siret, în favoarea Tribunalului Suceava.

Prin Sentința nr. 667 din 12 mai 2016, Tribunalul Suceava, învestit cu soluționarea cauzei prin declinare, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "litigiu privind regimul străinilor", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul Poliției de Frontieră Siret, în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestația formulată de reclamant, cetățean ucrainean, împotriva măsurii luate împotriva sa, având ca obiect interzicerea intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, dispusă la data de 31 mai 2015.

Prin Sentința civilă nr. 3280 din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel București a dispus disjungerea, cu consecința declinării cauzei la Tribunalul Suceava, pentru capătul de cerere având ca obiect "anularea refuzului intrării la frontieră".

Potrivit dispozițiilor art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002 (forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată):

"(1) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și art. 8 alin. (2) lit. a) - b

1

) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu ședere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voința sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă."

Astfel, în temeiul art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, suscitat, măsura interzicerii intrării în România poate fi contestată de către străin, în termen de 10 zile de la comunicare, la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, aceste dispoziții stabilind o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care are sediul în București, potrivit dispozițiilor art. 106

3

alin. (5) menționat, contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel București, căreia îi revine și competența teritorială de soluționare a cauzei.

În raport de cele mai sus arătate și reținând că, potrivit textului normativ anterior individualizat, măsura dispusă poate fi contestată la Curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, instanță care în cazul de față este Curtea de Apel București, întrucât Sectorul Poliției de Frontieră Siret nu a fost decât transmițătorul măsurii dispuse, urmează ca în favoarea acestei instanțe să fie stabilită competența de soluționare a cauzei de față.

Înalta Curte constată, de asemenea, faptul că instanța mai întâi învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a disjuns capătul de cerere având ca obiect revocarea măsurii interzicerii intrării în România, apreciind că este competentă să soluționeze acest capăt de cerere principal și a admis excepția de necompetență materială pentru capătul de cerere având ca obiect anularea refuzului intrării la frontieră, care este un capăt de cerere accesoriu.

Or, potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ.: "Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120."

Înalta Curte apreciază, astfel, că "refuzul intrării la frontieră" reprezintă o consecință firească a măsurii "interzicerii intrării în România", astfel că și în cazul capătului de cerere având ca obiect anularea acestui refuz, ca și capăt de cerere accesoriu, competența îi revine Curții de Apel București, competentă să judece capătul de cerere principal, prin raportare la dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul Poliției de Frontieră Siret, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL