ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 475/2017

Decizia nr. 475/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 14 aprilie 2016 sub nr. x/285/2016, reclamantul

A. în contradictoriu cu pârâta B. Iași a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție încheiat la data de 30 martie 2016 de către agentul constatator C., solicitând admiterea acțiunii și anularea acestui proces-verbal, în principal, precum și anularea măsurii interdicției de a intra în România pe termen de 5 ani.

Prin încheierea din 15 iunie 2016 a fost disjuns capătul de cerere privind interdicția de a pătrunde în România.

Prin sentința civilă nr. 2114 din 08 septembrie 2016, Judecătoria Rădăuți a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea plângerii împotriva refuzului intrării la frontieră din 30 martie 2016 încheiat de D., E. Siret și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 3108 din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei

privind pe

reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta F. Iași, în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 1693 din 8 decembrie 2016,

Tribunalului Suceava

a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat

competența soluționării acțiunii, în favoarea Curții de Apel București.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului de competență;

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Din actele dosarului rezultă că obiectul judecății îl reprezintă

anularea măsurii refuzului intrării la frontieră din 30 martie 2016,

dispusă în baza art. 8 din O.U.G. nr. 194/2002 care reglementează nepermiterea intrării în România, reținându-se incidența art. 6 alin. (1) lit. h) și este distinctă de măsura interzicerii intrării în România, prevăzută de art. 106

3

din O.U.G. nr. 194/2002.

Astfel,

dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 Străinilor li se refuza intrarea pe teritoriul statului roman daca:

a) nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1);

b) sunt semnalați de organizații internaționale la care Romania este parte, precum și de instituții specializate în combaterea terorismului ca finanțează, pregătesc, sprijină in orice mod sau comit acte de terorism;

c) exista indicii ca fac parte din grupuri infracționale organizate cu caracter transnațional sau ca sprijină in orice mod activitatea acestor grupuri;

d) exista motive serioase sa se considere ca au săvârșit sau au participat la săvârșirea unor infracțiuni contra păcii si omenirii ori a unor crime de război sau crime contra umanității, prevăzute în convențiile internaționale la care Romania este parte.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, organele politiei de frontiera pot refuza intrarea străinilor pe teritoriul statului roman și în următoarele situații:

a) au săvârșit infracțiuni pe perioada altor șederi in Romania ori in străinătate împotriva statului sau a unui cetățean roman.

b) au introdus sau au încercat sa introducă ilegal in Romania alți străini;

c) suferă de maladii care pot pune in pericol grav sănătatea publica, stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice.

Conform alin. (3), organele și instituțiile care dețin date si informații cu privire la existenta unor situații de natura celor prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să informeze D. și I. sau formațiunile teritoriale ale acestora.

(4) Măsura nepermiterii intrării în România se motivează de organele politiei de frontiera și se comunica imediat persoanei în cauza și H. din cadrul G.

Prin urmare, întrucât legea specială nu conține prevederi referitoare la competență în cazul contestării măsurii în discuție, în cauză devin incidente prevederile legii speciale, respectiv ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Cum actul în discuție este emis de D. Siret, Înalta Curte reține că autoritatea emitentă a actului contestat este o autoritate publică locală, iar conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de tribunal.

Pentru aceste motive, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta F. Iași în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2017.