ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Prin acțiunea înregistrată la data de 01 noiembrie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta O.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul Poliției de Frontieră Siret, anularea interdicției de a intra în România, dispuse de pârât prin decizia nr. 42 din 19 octombrie 2013 pentru o perioadă de 5 ani. 2. Hotărârile care au genera conflictul negativ de competență. 2.1. Prin sentința nr. 762 din 6 martie 2014 Curtea de Apel București a admite excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii, formulate de reclamanta O.M.
în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul Poliției de Frontieră Siret, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel Suceava, prin sentința nr. 111 din 16 iunie 2014, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluționarea conflictului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante.
Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: La data de 19 octombrie 2013, reclamantei O.M., cetățean ucrainian, i-a fost comunicată de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul Poliției de Frontieră Siret, măsura interdicției de a intra în România pe o perioadă de 5 ani, în temeiul art. 105 alin. (2) și art. 106 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002. Potrivit art. 105 alin. (2) din O.U.G.
nr. 194/2002, măsura interzicerii intrării în România se dispune de către Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, iar, în speță, măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de către o autoritate centrală, respectiv Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, la solicitarea Serviciului Român de Informații. Conform prevederilor art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura interzicerii intrării în România poate fi contestată de către străin, în termen de 10 zile de la comunicare, la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Aceste dispoziții stabilesc o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.
Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care are sediul în București, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (5) menționat, contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel București, căreia îi revine și competența teritorială de soluționare a cauzei. În raport de cele mai sus arătate și reținând că, potrivit textului normativ anterior individualizat, măsura dispusă poate fi contestată la Curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, instanță care în cazul de față este Curtea de Apel București, întrucât Punctul Poliției de Frontieră Siret nu a fost decât transmițătorul măsurii dispuse și nu emitentul actului atacat, urmează ca în favoarea acestei instanțe să fie stabilită competența de soluționare a cauzei de față.
2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta O.M. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră Suceava - Punctul Poliției de Frontieră Siret în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 octombrie 2014.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.