ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2414/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2414/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
negativ de competență de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.Y., cetățean ucrainean,
a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de
Frontieră, contestație împotriva măsurii luate împotriva sa, având ca obiect
interzicerea intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani,
dispusă la data de 11 august 2014.
Hotărârea Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința civilă nr.
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel București și
a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a avut în vedere faptul că actul administrativ
unilateral, ce a generat litigiul dedus judecății, este emis de Inspectoratul
Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, motiv pentru care
competența materială de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Cluj, secția
a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu
prevederile art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.
Hotărârea Curții
de Apel Cluj, secția civilă și de contencios administrativ și fiscal.
Prin Sentința civilă nr.
161 din 19 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență
materială a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei
în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal.
A fost constatat ivit
un conflict negativ de competență și a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru
pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că măsura interzicerii intrării în România
pentru o perioadă determinată, conform prevederilor art. 105 alin. (2) din O.U.G.
nr. 194/2002, a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
II. Decizia Î.C.C.J.
pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în
conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei
deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Înalta Curte a
constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de
competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că
există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat
reciproc competența de a judeca același proces.
Analizând actele
dosarului, Înalta Curte a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl
reprezintă contestația formulată de reclamantul D.Y., cetățean ucrainean, împotriva
măsurii luate împotriva sa, având ca obiect interzicerea intrării pe teritoriul
României pentru o perioadă de 5 ani, dispusă la data de 11 august 2014 de
instituția pârâtă, respectiv de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
Înalta Curte reține că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției, a
fost reținută în sarcina reclamantului fapta de încălcare a regimului vamal,
iar Sectorul Poliției de Frontieră Sighet din cadrul Inspectoratului Teritorial
de Frontieră Sighetu Marmației a propus, în temeiul art. 105 alin. (2) din O.U.G.
nr. 194/2002, aplicarea măsurii interzicerii intrării în România pe o perioadă
de 5 ani, solicitare care a fost aprobată de Inspectoratul General al Poliției
de Frontieră.
În
conformitate cu prevederile art. 105 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 194/2002,
așa cum erau în vigoare la data de 11 august 2014, data aplicării acestora prin
procesul-verbal atacat, se prevede faptul că se poate dispune măsura
interzicerii intrării în România pentru o perioadă determinată, iar această
măsură poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul
General al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în condițiile în care
străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva
străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și art. 8 alin. (2) lit. a)-b)
1
.
De
asemenea, în temeiul art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 interzicerea
intrării în România poate fi contestată de străin în termen de 10 zile de la
comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea
care a dispus această măsură.
Având
în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte reține că în
cauză competența de soluționare a litigiului revine Curții de Apel București, secția
a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, întrucât instituția pârâtă este
o autoritate de nivel central.
Temeiul legal al
soluției adoptate
Pentru
considerentele expuse,
în temeiul art. 135 alin. (1)
și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,
în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D.Y., în contradictoriu cu
pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în favoarea Curții de
Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 iunie 2015.