ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 344/2016

Asupra conflictului negativ de competență,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2/CAF/2015, reclamanta A. a formulat contestație împotriva măsurii interzicerii intrării în România, despre care a arătat că a fost luată de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, Sectorul Poliției de Frontieră Sculeni, la data de 08.04.2015 pentru o perioadă de 5 ani.

Prin Sentința nr. 2.270 din 17.09.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 106

3

alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, care prevăd că măsură interzicerii intrării în România se comunică străinilor, în scris, de organul care a luat măsură și având în vedere că organul care a procedat la comunicare a fost Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, Sectorul Poliției de Frontieră Sculeni, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 204 din 15 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență a Curții de Apel Iași, invocată de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, a declinat competența soluționțare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 106

3

din O.U.G. nr. 194/2002, "interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră ...". "(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă."

Având în vedere că măsura a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, competența revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestația formulată de reclamanta A. împotriva măsurii interzicerii intrării în România pe o perioada de 5 ani, măsură dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În conformitate cu prevederile art. 106

3

din O.U.G. nr. 194/2002:

"interzicerea intrării în România se dispune de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră sau de organele poliției de frontieră".

De asemenea, în temeiul art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură.

În cauza de față, măsura a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Având în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că în cauză competența de soluționare a litigiului revine Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, întrucât instituția pârâtă este o autoritate de nivel central.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Sectorul Poliției de frontieră Stânca, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă .

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2016.

Procesat de ED