ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2509/2016

Decizia nr. 2509/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 440 din 11 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Teritorial al Poliției de frontieră Iași în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel București a reținut că sub aspectul instanței competente în soluționarea contestației introduse împotriva măsurii interzicerii intrării în România, se au în vedere dispozițiile art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, conform cărora "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură".

A reținut curtea că, în cauză, formațiunea care a dispus această măsură este Punctul de Trecere a Frontierei Stânca din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, acesta din urmă atrăgând competența specială a Curții de Apel Iași.

Prin Sentința nr. 73/2016 din 18 aprilie 2016, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în baza art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestația formulată de reclamantă, cetățean al Republicii Moldova, împotriva măsurii luate împotriva sa, având ca obiect interzicerea intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, dispusă la data de 17 noiembrie 2015.

Potrivit dispozițiilor art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002 (forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată):

"(1) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și art. 8 alin. (2) lit. a) - b

1

) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu ședere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voința sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă."

Astfel, în temeiul art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, suscitat, măsura interzicerii intrării în România poate fi contestată de către străin, în termen de 10 zile de la comunicare, la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, aceste dispoziții stabilind o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă (la solicitarea Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași cuprinsă în nota-raport nr. 146158 din 17 noiembrie 2015) de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care are sediul în București, potrivit dispozițiilor art. 106

3

alin. (5) menționat, contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel București, căreia îi revine și competența teritorială de soluționare a cauzei.

Este fără relevanță, sub aspectul stabilirii competenței de soluționare a cauzei, faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamantă a fost întocmită de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, câtă vreme prin aceasta, așa cum rezultă în mod neechivoc din conținutul său, doar s-a procedat la informarea străinului cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În raport de cele mai sus arătate și reținând că, potrivit textului normativ anterior individualizat, măsura dispusă poate fi contestată la Curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, instanță care în cazul de față este Curtea de Apel București, întrucât Sectorul Poliției de Frontieră Iași nu a fost decât transmițătorul măsurii dispuse, urmează ca în favoarea acestei instanțe să fie stabilită competența de soluționare a cauzei de față.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2016.

Procesat de GGC - NN