ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2854/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2854/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21
septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, reclamanta P.O. a chemat în judecată pe pârâtul
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, solicitând instanței ca, prin
hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea măsurii interdicției de intrare
pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, dispusă de pârât.
Prin Sentința civilă
nr. 7458 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale,
invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a
cererii în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și
fiscal.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 105 alin.
(5) din O.U.G. nr. 194/2002, "interzicerea intrării în România poate fi
contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de
apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această
măsură.", iar măsura contestată de reclamantă a fost propusă de
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul de Trecere a
Frontierei Sculeni.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și
fiscal, sub nr. 65/45/2012.
Prin Sentința civilă
nr. 59 din 20 februarie 2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială invocată
de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a declinat
competența de soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel București
și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea
cauzei și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a
hotărî asupra conflictului.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut că, potrivit dispozițiilor art.
105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, competența exclusivă de a dispune măsura contestată în cauză revine
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, care este o autoritate
publică centrală, iar competența teritorială exclusivă aparține Curții de Apel
București este una exclusivă, atâta timp cât străinii pot ataca doar o măsură
aplicată de "formațiuni" care își au sediul în municipiul București.
Înalta Curte
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.
22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în
raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Potrivit
dispozițiilor art. 105 din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, cu modificările și
completările ulterioare:
"Art. 105 -
Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România
(1) Concomitent cu
emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a măsurii de
expulzare, Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune, în condițiile legii, și
interzicerea intrării în România pentru o perioadă determinată.
(2) Măsura prevăzută
la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în
situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau
împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și art. 8 alin.
(2) lit. a) - b
1
).
(3) Aplicarea măsurii
de interzicere a intrării se realizează în toate cazurile prin instituirea
consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei de stat și, atunci când
este posibil, prin aplicarea în documentele de trecere a frontierei de stat a
ștampilei în care se precizează durata acesteia.
(4) Instituirea
măsurii interzicerii intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către
organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și
informațiile privind căile de atac posibile.
(5) Interzicerea
intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de
la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află
formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea
măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este irevocabilă.
(6) Toate cazurile în
care a fost dispusă interzicerea intrării în România vor fi introduse în
Sistemul național de evidență a străinilor de către Ministerul Administrației
și Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrări."
Conform dispozițiilor
art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, măsura interzicerii intrării în România poate fi
dispusă doar de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
Astfel, având în
vedere că măsura interzicerii intrării în România, contestată de reclamantă, a
fost dispusă de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cu
sediul în municipiul București, conform art. 105 alin. (5) din aceeași
ordonanță de urgență, competența revine Curții de Apel București, ca instanță
în a cărei rază de competență își are sediul formațiunea care a dispus măsura.
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte
va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.O. în contradictoriu cu pârâtul
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în favoarea Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 iunie 2012.
Procesat
de GGC - GV