ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2854/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21

septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta P.O. a chemat în judecată pe pârâtul

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea măsurii interdicției de intrare

pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, dispusă de pârât.

Prin Sentința civilă

nr. 7458 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a

cererii în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 105 alin.

(5) din O.U.G. nr. 194/2002, "interzicerea intrării în România poate fi

contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de

apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această

măsură.", iar măsura contestată de reclamantă a fost propusă de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul de Trecere a

Frontierei Sculeni.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, sub nr. 65/45/2012.

Prin Sentința civilă

nr. 59 din 20 februarie 2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială invocată

de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a declinat

competența de soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel București

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea

cauzei și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a

hotărî asupra conflictului.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut că, potrivit dispozițiilor art.

105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, competența exclusivă de a dispune măsura contestată în cauză revine

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, care este o autoritate

publică centrală, iar competența teritorială exclusivă aparține Curții de Apel

București este una exclusivă, atâta timp cât străinii pot ataca doar o măsură

aplicată de "formațiuni" care își au sediul în municipiul București.

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Potrivit

dispozițiilor art. 105 din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, cu modificările și

completările ulterioare:

"Art. 105 -

Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România

(1) Concomitent cu

emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a măsurii de

expulzare, Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune, în condițiile legii, și

interzicerea intrării în România pentru o perioadă determinată.

(2) Măsura prevăzută

la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în

situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau

împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și art. 8 alin.

(2) lit. a) - b

1

).

(3) Aplicarea măsurii

de interzicere a intrării se realizează în toate cazurile prin instituirea

consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei de stat și, atunci când

este posibil, prin aplicarea în documentele de trecere a frontierei de stat a

ștampilei în care se precizează durata acesteia.

(4) Instituirea

măsurii interzicerii intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către

organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și

informațiile privind căile de atac posibile.

(5) Interzicerea

intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de

la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află

formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea

măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este irevocabilă.

(6) Toate cazurile în

care a fost dispusă interzicerea intrării în România vor fi introduse în

Sistemul național de evidență a străinilor de către Ministerul Administrației

și Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrări."

Conform dispozițiilor

art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, măsura interzicerii intrării în România poate fi

dispusă doar de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Astfel, având în

vedere că măsura interzicerii intrării în România, contestată de reclamantă, a

fost dispusă de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cu

sediul în municipiul București, conform art. 105 alin. (5) din aceeași

ordonanță de urgență, competența revine Curții de Apel București, ca instanță

în a cărei rază de competență își are sediul formațiunea care a dispus măsura.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.O. în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2012.

Procesat

de GGC - GV