ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2854/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.O. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea măsurii interdicției de intrare pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, dispusă de pârât. Prin Sentința civilă nr. 7458 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, "interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură.", iar măsura contestată de reclamantă a fost propusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul de Trecere a Frontierei Sculeni. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 65/45/2012.

Prin Sentința civilă nr. 59 din 20 februarie 2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (5) din O.U.G.

nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, competența exclusivă de a dispune măsura contestată în cauză revine Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, care este o autoritate publică centrală, iar competența teritorială exclusivă aparține Curții de Apel București este una exclusivă, atâta timp cât străinii pot ataca doar o măsură aplicată de "formațiuni" care își au sediul în municipiul București. Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Potrivit dispozițiilor art. 105 din O.U.G.

nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Art. 105 - Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România (1) Concomitent cu emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a măsurii de expulzare, Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune, în condițiile legii, și interzicerea intrării în România pentru o perioadă determinată.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și art. 8 alin. (2) lit. a) - b 1 ). (3) Aplicarea măsurii de interzicere a intrării se realizează în toate cazurile prin instituirea consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei de stat și, atunci când este posibil, prin aplicarea în documentele de trecere a frontierei de stat a ștampilei în care se precizează durata acesteia. (4) Instituirea măsurii interzicerii intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.

(5) Interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este irevocabilă. (6) Toate cazurile în care a fost dispusă interzicerea intrării în România vor fi introduse în Sistemul național de evidență a străinilor de către Ministerul Administrației și Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrări." Conform dispozițiilor art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsura interzicerii intrării în România poate fi dispusă doar de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Astfel, având în vedere că măsura interzicerii intrării în România, contestată de reclamantă, a fost dispusă de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cu sediul în municipiul București, conform art. 105 alin. (5) din aceeași ordonanță de urgență, competența revine Curții de Apel București, ca instanță în a cărei rază de competență își are sediul formațiunea care a dispus măsura. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.O. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012. Procesat de GGC - GV