ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4568/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu I.J.P.F. Iași, anularea măsurii din 7 august 2008 luată de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus interzicerea intrării pe teritoriul României, anularea procesului-verbal de contravenție din 17 noiembrie 2011 încheiat de D.R.A.O.V. Iași, Biroul Vamal A. și exonerarea de plata amenzii de 5.000 RON, iar în subsidiar, dacă se va reține în sarcina sa săvârșirea contravenției, a solicitat reducerea perioadei pentru care a fost aplicată această măsură a interzicerii și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Prin sentința civilă nr. 3230 din 15 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, raportat la prevederile art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, care stabilesc competența curții de apel în a cărei rază se află formațiunea ce a dispus măsura de interzicere a intrării în România. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, care, la rândul său, prin sentința nr. 232 din 6 iulie 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că instituția care a avut competența să ia măsura interzicerii intrării pe teritoriul României față de contestator a fost Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, I.P.J.

Vaslui având doar obligația de comunicare a acestei măsuri. Legal investită cu soluționarea conflictului negativ de față, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că este competentă să soluționeze prezenta cauză Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în considerarea celor în continuare arătate. Actele dosarului atestă că la data de 20 noiembrie 2011, reclamantului B.M. i-a fost comunicată măsura dispusă în temeiul art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, de interzicere a intrării în România, de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. În chiar cuprinsul adresei, ce i-a fost expediată reclamantului de către I.J.P.F. Vaslui, se menționează că măsura luată poate fi contestată în termen de 10 zile de la comunicare, la Curtea de Apel București, conform prevederilor art. 105 alin. (5) din O.U.G.

nr. 194/2002, modificat și republicat. Față de cele menționate și reținând că, potrivit textului de lege sus citat, măsura dispusă poate fi contestată la Curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, instanță care în cazul de față este Curtea de Apel București, întrucât I.J.P.F. Vaslui nu a fost decât transmițătorul măsurii dispuse și nu emitentul actului atacat, urmează ca în favoarea acestei instanțe să fie stabilită competența de soluționare a cauzei de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.M., în contradictoriu cu și pe Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2012.