ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4568/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4568/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu I.J.P.F. Iași, anularea
măsurii din 7 august 2008 luată de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus interzicerea
intrării pe teritoriul României, anularea procesului-verbal de contravenție din
17 noiembrie 2011 încheiat de D.R.A.O.V. Iași, Biroul Vamal A. și exonerarea de
plata amenzii de 5.000 RON, iar în subsidiar, dacă se va reține în sarcina sa săvârșirea
contravenției, a solicitat reducerea perioadei pentru care a fost aplicată această
măsură a interzicerii și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Prin sentința civilă
nr. 3230 din 15 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială și și-a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, raportat la prevederile
art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, care stabilesc competența curții de
apel în a cărei rază se află formațiunea ce a dispus măsura de interzicere a intrării
în România.
Cauza a fost înregistrată
pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, care, la
rândul său, prin sentința nr. 232 din 6 iulie 2012 a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că instituția care a avut competența să ia măsura interzicerii
intrării pe teritoriul României față de contestator a fost Inspectoratul General
al Poliției de Frontieră, I.P.J. Vaslui având doar obligația de comunicare a acestei
măsuri.
Legal investită cu soluționarea
conflictului negativ de față, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte
stabilește că este competentă să soluționeze prezenta cauză Curtea de Apel București,
secția contencios administrativ și fiscal, în considerarea celor în continuare arătate.
Actele dosarului atestă
că la data de 20 noiembrie 2011, reclamantului B.M. i-a fost comunicată măsura dispusă
în temeiul art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, de interzicere a intrării
în România, de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. În chiar cuprinsul
adresei, ce i-a fost expediată reclamantului de către I.J.P.F. Vaslui, se menționează
că măsura luată poate fi contestată în termen de 10 zile de la comunicare, la Curtea
de Apel București, conform prevederilor art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002,
modificat și republicat.
Față de cele menționate
și reținând că, potrivit textului de lege sus citat, măsura dispusă poate fi contestată
la Curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus
această măsură, instanță care în cazul de față este Curtea de Apel București, întrucât
I.J.P.F. Vaslui nu a fost decât transmițătorul măsurii dispuse și nu emitentul actului
atacat, urmează ca în favoarea acestei instanțe să fie stabilită competența de soluționare
a cauzei de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.M., în contradictoriu cu și pe
Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și Direcția Regională pentru
Accize și Operațiuni Vamale Iași, în favoarea Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 2 noiembrie 2012.