ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4642/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4642/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față:
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I.Circumstantele cauzei.
I.l.Cererea de
chemare în judecată.
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și
fiscal, sub nr. 326/45 din 3 aprilie 2012, reclamanta R.E. a chemat în judecată
pârâtul Inspectoratul General al Politiei de Frontieră, Punctul Politie de Frontieră
Iași, pentru a se dispune anularea interdicției sale de a intra în România, dispusă
de pârât la data de 4 octombrie 2012, ori reducerea perioadei de aplicabilitate
a acesteia la 1 an de la data dispunerii interdicției.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că la data de 4 octombrie 2010, s-a prezentat la punctul de
trecere al frontierei Sculeni, pentru a intra pe teritoriul României, însă pârâta
a dispus măsura interdicției de a intra în țară pentru o perioadă de 5 ani, în baza
prevederilor art. 105 alin. (2) raportat la art. 106 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002.
A considerat reclamanta
acestei interdicții este de natură să-i afecteze viața de familie, întrucât este
căsătorită cu un cetățean român din anul 2011 și că măsura contravine dispozițiilor
art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce reglementează dreptul la
respectarea vieții private de familie, în condițiile în care aplicarea prevederilor
art. 105 din O.U.G. nr. 194/2002 au un caracter facultativ, nu obligatoriu.
Pârâtul Inspectoratul
General al Poliției de Frontieră București, prin întâmpinare, a invocat lipsa de
personalitate juridică a Punctului Poliției de Frontieră Iași/Sculeni, fiind oportună
introducerea sa în cauză, și, de asemenea, excepțiile de necompetență teritorială
a Curții de Apel Iași și de tardivitate a formulării acțiunii de reclamantă.
Prin răspunsul
la întâmpinare, reclamanta a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, situație în care competența
de soluționare a acțiunii sale revine Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
I.2. Hotărârea
Curții de Apel Iași.
Prin sentința
nr. 151 din 7 mai 2012, Curtea de Apel Iași a admis excepția necompetenței teritoriale
invocate de părți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel București, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 105 alin. (5) din
O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor, potrivit cărora „interzicerea intrării
în România poate fi contestată de străin ... la curtea de apel în a cărei rază de
competență se află formațiunea care a dispus această măsură", respectiv a Inspectoratului
General al Poliției de Frontieră București.
I.3. Hotărârea
Curții de Apel București.
La rândul ei și
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu la data
de 1 iunie 2012 și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel
Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.
Constatând ivit
conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție
pentru soluționarea conflictului.
În considerentele
hotărârii, Curtea de Apel București a reținut că măsura interzicerii reclamantei
pe teritoriul României, la data de 4 octombrie 2010, a fost dispusă de Punctul de
Poliție Frontieră Iași, în baza art. 105 alin. (2) coroborat cu art. 6 alin.
(4) din O.U.G. nr. 194/2002, și că reglementarea prevăzută de aceste dispoziții
instituie o normă de competență teritorială cu caracter absolut, astfel că instanța
competentă este Curtea de Apel Iași.
Il. Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte,
ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și alin.
(5) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a adopta
această soluție, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:
După cum se constată,
obiectul cauzei deduse judecății îl constituie anularea interdicției sale de a intra
în România, dispusă de pârât la data de 4 octombrie 2012, ori reducerea perioadei
de aplicabilitate a acesteia la 1 an de la data dispunerii interdicției, măsură
aplicată în temeiul art. 105 alin. (2) raportat la art. 106 alin. (4) din O.U.G.nr.
194/2002.
Potrivit dispozițiilor
art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
măsura interzicerii intrării în România pe o perioadă determinată poate fi dispusă
de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,
în condițiile legii.
Conform art. 105
alin. (5) din același act normativ, "Interzicerea intrării în România poate
fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de
apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură.
Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței
este irevocabilă".
Aceste dispoziții
stabilesc o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității
publice care a dispus această măsură a interzicerii intrării în România.
Cum măsura interzicerii
intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră
care are sediul în București, Punctul Poliției de frontieră Iași/Sculeni emițând
doar comunicarea măsurii de interzicere, contestarea acestei măsuri se poate face
la Curtea de Apel București căreia îi revine și competența teritorială de soluționare
a cauzei, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (5) menționat.
În consecință,
în temeiul art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., revine competența de soluționare
a cauzei, Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R.E., în contradictoriu cu pârâtul
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Punctul Poliție de Frontieră Iași,
în favoarea Curții de Apel București secția a VIII a contencios administrativ și
fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi
8 noiembrie 2012.