ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.11.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4642/2012

HOTĂRÂRE
08.11.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4642/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I.Circumstantele cauzei.

I.l.Cererea de

chemare în judecată.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, sub nr. 326/45 din 3 aprilie 2012, reclamanta R.E. a chemat în judecată

pârâtul Inspectoratul General al Politiei de Frontieră, Punctul Politie de Frontieră

Iași, pentru a se dispune anularea interdicției sale de a intra în România, dispusă

de pârât la data de 4 octombrie 2012, ori reducerea perioadei de aplicabilitate

a acesteia la 1 an de la data dispunerii interdicției.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că la data de 4 octombrie 2010, s-a prezentat la punctul de

trecere al frontierei Sculeni, pentru a intra pe teritoriul României, însă pârâta

a dispus măsura interdicției de a intra în țară pentru o perioadă de 5 ani, în baza

prevederilor art. 105 alin. (2) raportat la art. 106 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002.

A considerat reclamanta

acestei interdicții este de natură să-i afecteze viața de familie, întrucât este

căsătorită cu un cetățean român din anul 2011 și că măsura contravine dispozițiilor

art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce reglementează dreptul la

respectarea vieții private de familie, în condițiile în care aplicarea prevederilor

art. 105 din O.U.G. nr. 194/2002 au un caracter facultativ, nu obligatoriu.

Pârâtul Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră București, prin întâmpinare, a invocat lipsa de

personalitate juridică a Punctului Poliției de Frontieră Iași/Sculeni, fiind oportună

introducerea sa în cauză, și, de asemenea, excepțiile de necompetență teritorială

a Curții de Apel Iași și de tardivitate a formulării acțiunii de reclamantă.

Prin răspunsul

la întâmpinare, reclamanta a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, situație în care competența

de soluționare a acțiunii sale revine Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

I.2. Hotărârea

Curții de Apel Iași.

Prin sentința

nr. 151 din 7 mai 2012, Curtea de Apel Iași a admis excepția necompetenței teritoriale

invocate de părți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 105 alin. (5) din

O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor, potrivit cărora „interzicerea intrării

în România poate fi contestată de străin ... la curtea de apel în a cărei rază de

competență se află formațiunea care a dispus această măsură", respectiv a Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră București.

I.3. Hotărârea

Curții de Apel București.

La rândul ei și

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu la data

de 1 iunie 2012 și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel

Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit

conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru soluționarea conflictului.

În considerentele

hotărârii, Curtea de Apel București a reținut că măsura interzicerii reclamantei

pe teritoriul României, la data de 4 octombrie 2010, a fost dispusă de Punctul de

Poliție Frontieră Iași, în baza art. 105 alin. (2) coroborat cu art. 6 alin.

(4) din O.U.G. nr. 194/2002, și că reglementarea prevăzută de aceste dispoziții

instituie o normă de competență teritorială cu caracter absolut, astfel că instanța

competentă este Curtea de Apel Iași.

Il. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și alin.

(5) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:

După cum se constată,

obiectul cauzei deduse judecății îl constituie anularea interdicției sale de a intra

în România, dispusă de pârât la data de 4 octombrie 2012, ori reducerea perioadei

de aplicabilitate a acesteia la 1 an de la data dispunerii interdicției, măsură

aplicată în temeiul art. 105 alin. (2) raportat la art. 106 alin. (4) din O.U.G.nr.

194/2002.

Potrivit dispozițiilor

art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,

măsura interzicerii intrării în România pe o perioadă determinată poate fi dispusă

de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

în condițiile legii.

Conform art. 105

alin. (5) din același act normativ, "Interzicerea intrării în România poate

fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de

apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură.

Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței

este irevocabilă".

Aceste dispoziții

stabilesc o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității

publice care a dispus această măsură a interzicerii intrării în România.

Cum măsura interzicerii

intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

care are sediul în București, Punctul Poliției de frontieră Iași/Sculeni emițând

doar comunicarea măsurii de interzicere, contestarea acestei măsuri se poate face

la Curtea de Apel București căreia îi revine și competența teritorială de soluționare

a cauzei, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (5) menționat.

În consecință,

în temeiul art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., revine competența de soluționare

a cauzei, Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R.E., în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Punctul Poliție de Frontieră Iași,

în favoarea Curții de Apel București secția a VIII a contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

8 noiembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-07
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2854/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrati
ÎCCJ 2016-09-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2228/2016
Decizia nr. 2228/2016 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucu
ÎCCJ 2012-04-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2056/2012
ile art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, precum și faptul că reclamanta a fost surprinsă în Punctul de Trecere a Frontierei Albița, văzând și autoritatea care a propus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României, respectiv In
ÎCCJ 2012-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3027/2012
Inspectoratul Județean.al Poliției de Frontieră Iași, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Iași. La rândul său, prin sentința nr. 116 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,
ÎCCJ 2012-06-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.R. a chemat în ju
Sursă