ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4230/2023

Ședința publică din data de 29 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.03.2023, sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, anularea măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României dispusă pentru o perioadă de 5 ani, în intervalul 14.03.2023-13.03.2028, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 544 din 31 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România și faptul că înscrisul contestat în mod expres de reclamant este emis de Punctul de Trecere al Frontierei Sculeni, nu de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Întrucât Punctul de Trecere al Frontierei Sculeni se află în județul Iasi, prima instanță a apreciat că aparține Curții de Apel Iași competența de soluționare a cauzei.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 208 din 05 iulie 2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Iași a reținut că aprobarea propunerii și luarea măsurii propriu-zise s-a făcut de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, acesta având calitatea de organ emitent al actului prin care s-a dispus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani. Ca urmare, întrucât acest organ își are sediul în circumscripția teritorială a Curții de Apel București, această din urmă instanță este competentă teritorial să soluționeze cauza.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002: "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă".

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se observă că prin Nota Raport întocmită sub nr. x din data de 14.03.2023 de către șeful P.T.F. Sculeni și adresată Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași a solicitat aprobarea instituirii măsurii de interzicere a intrării în România împotriva reclamantului A. pe o perioadă de 5 (cinci) ani. Măsura a fost aprobată prin aplicarea rezoluției de către Inspectorul General al Poliției de Frontieră.

Măsura a fost adusă la cunoștința reclamantului A. prin intermediul adresei înregistrate cu nr. x/14.03.2023 . Din conținutul acestei adrese rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, iar reclamantul a fost îndrumat să se adreseze Curții de Apel București în cazul în care dorește să conteste măsura astfel dispusă.

Coroborând aceste aspecte cu prevederile legale incidente ale O.U.G. nr. 194/2002, rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost propusă de intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, dar a intrat în vigoare și a început să producă efecte doar în urma aprobării de către intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Așadar, măsura contestată a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, organ care își are sediul în circumscripția Curții de Apel București, instanță căreia îi revine și competența soluționării prezentei cauze.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.