ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1399/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11 octombrie 2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră anularea Dispoziției nr. 505478 din 02 octombrie 2022, prin care s-a dispus măsura interzicerii intrării în România, în conformitate cu prevederile art. 106

3

alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002.

Prin sentința nr. 2067 din data de 14 noiembrie 2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Pentru a hotărî astfel, prin raportare la conținutul art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, instanța a reținut, în esență, că Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași reprezintă formațiunea care a dispus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului, iar competența teritorială de soluționare a cauzei revine curții de apel în a cărei rază teritorială se află această formațiune, respectiv Curtea de Apel Iași.

Prin sentința nr. 11 din data de 18 ianuarie 2023 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență și în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că actul contestat reprezintă, de fapt, doar înștiințarea comunicată reclamantului cu privire la aplicarea interdicției de intrare pe teritoriul României, iar în conținutul acestei adrese se arată în mod expres că organismul care a dispus măsura este Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu sediul în municipiul București. Structura teritorială I.T.P.F. Iași nu are decât calitatea de organ constatator al evenimentului care, însă, nu are și competența de a dispune măsura interzicerii intrării în România, întrucât aceasta are valabilitate pe întreg teritoriul țării.

În aceste condiții, potrivit art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 competența de a soluționa acțiunea în anulare a actului revine curții de apel în raza căreia se află formațiunea ce a dispus această măsură, respectiv Curții de Apel București.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul A. a înțeles să conteste măsura de interzicere a intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 8 luni, dispusă potrivit deciziei nr. 505478/2.10.2022 de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În ceea ce privește măsura interzicerii intrării pe teritoriul României, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 106

3

din O.U.G. nr. 194/2002, aceasta "(1) ... se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) -d) și art. 8 alin. (2) lit. a) -b

1

) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu ședere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voința sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă."

Astfel, dispozițiile art. 106

3

alin. (5) stabilesc o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se observă că, prin Nota Raport întocmită sub nr. x din data de 2.10.2022 de către șeful Punctului de Trecere a Frontierei Sculeni și adresată Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași a solicitat aprobarea instituirii măsurii de interzicere a intrării în România împotriva reclamantului A. pe o perioadă de 8 luni.

După aprobare, măsura a fost adusă la cunoștința reclamantului A. prin intermediul adresei înregistrate sub nr. x/02.10.2022, emisă de P.T.F. Sculeni .

Din conținutul acestei adrese rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, iar reclamantul a fost îndrumat să se adreseze Curții de Apel București în cazul în care dorește să conteste măsura astfel dispusă.

Coroborând aceste aspecte cu prevederile legale incidente, respectiv O.U.G. nr. 194/2002, rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost propusă de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, dar a intrat în vigoare și a început să producă efecte doar în urma aprobării de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Așadar, măsura contestată a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, organ care își are sediul în circumscripția Curții de Apel București, instanță căreia îi revine și competența soluționării prezentei cauze.

Este fără relevanță, sub aspectul stabilirii competenței de soluționare a cauzei, faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamantă a fost întocmită de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Sectorul Poliției de Frontieră Sculeni, câtă vreme prin aceasta, așa cum rezultă în mod neechivoc din conținutul său, doar s-a procedat la informarea cetățeanului străin cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 martie 2023.