ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2023, reclamantul A. a formulat contestație împotriva dispunerii măsurii de interzicere a intrării în România de la data de 07.07.2023 la data de 06.03.2024, măsură dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră P.F.P. Sculeni, pe care o consideră nelegală și neîntemeiată.

2.a. Prin sentința nr. 263/2023 din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 reclamantul trebuia să înainteze cererea de suspendare și anulare a actului administrativ curții de apel în raza căreia se află formațiunea ce a dispus această măsură, respectiv Curții de Apel București. De altfel, în cuprinsul înscrisului menționat anterior ITPF Iași a îndrumat în mod corect reclamantul să formuleze plângerea la Curtea de Apel București.

2.b. Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel București sub nr. x/2023 .

În cauză, s-a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a curții de apel.

Prin sentința nr. 263/2023 din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal a declinat competența teritorială de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului în vederea pronunțării regulatorului de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și a suspendat, din oficiu, judecata cauzei.

Instanța a constatat că competența curții de apel se determină în cazul dat, astfel cum se prevede la art. 106 indice 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, prin raportare la organul poliției de frontieră care a emis actele prin care s-a dispus măsura interdicției de intrare pe teritoriul României, și anume, Punctul de Trecere a Frontierei Sculeni din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002:

"Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă".

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se observă că prin Nota Raport întocmită sub nr. x din data de 07.07.2023 de către șeful P.T.F. Sculeni și adresată Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași a solicitat aprobarea instituirii măsurii de interzicere a intrării în România împotriva reclamantului A. pe o perioadă de 8 luni. Măsura a fost aprobată prin aplicarea rezoluției de către Inspectorul General al Poliției de Frontieră.

Măsura a fost adusă la cunoștința reclamantului A. prin intermediul adresei înregistrate cu nr. x/07.07.2023 . Din conținutul acestei adrese rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, iar reclamantul a fost îndrumat să se adreseze Curții de Apel București în cazul în care dorește să conteste măsura astfel dispusă.

Coroborând aceste aspecte cu prevederile legale incidente ale O.U.G. nr. 194/2002, rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost propusă de intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, dar a intrat în vigoare și a început să producă efecte doar în urma aprobării de către intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Așadar, măsura contestată a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, organ care își are sediul în circumscripția Curții de Apel București, instanță căreia îi revine și competența soluționării prezentei cauze.

De altfel, în acest sens s-a hotărât și prin Ședința de unificare a practicii judiciare din data de 30 martie 2023 a Plenului secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției de Frontieră PPF Sculeni, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 ianuarie 2024.