ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3747/2021

Ședința din camera de consiliu de la 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 07.08.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră prin Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, anularea măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României dispuse prin Adresa nr. x/19.07.2019 emise de IGPF prin ITPF Iași.

Prin sentința civilă nr. 826 din 18 septembrie 2020, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, dispozițiile art. 106

3

din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, conform cărora măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus măsura, și faptul că măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului a fost dispusă de Punctul de Trecere al Frontierei Albția din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 91 din 25 mai 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale (intitulată eronat, excepția necompetenței materiale în dispozitiv), ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

A apreciat instanța că Adresa nr. x/19.07.2019 întocmită de agentul de poliție din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași este doar un act de informare.

Prin Nota-raport nr. x/19.07.2019 s-a propus instituirea măsurii de interzicere a intrării în România, iar propunerea a fost aprobată de Inspectorul General al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Așadar, măsura contestată a fost dispusă la nivelul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, și nu la nivelul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, care a formulat doar propunerea.

Constatând ivit conflict negativ de competență, instanța, în temeiul art. 133 și urm. C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl privește contestarea măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani dispuse prin Nota-raport nr. x/19.07.2019 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

În ceea ce privește măsura interzicerii intrării pe teritoriul României, potrivit dispozițiilor art. 106

3

din O.U.G. nr. 194/2002,

"(1) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) -d) și art. 8 alin. (2) lit. a) -b

1

) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu ședere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voința sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă."

Astfel, dispozițiile art. 106

3

alin. (5) stabilesc o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

3.2. În prezenta cauză, prin adresa de comunicare a măsurii nr. x/19.07.2019 emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași-Punctul de Trecere a Frontierei Albița, reclamantul A. a fost informat despre faptul că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a dispus interzicerea intrării sale pe teritoriul României, în conformitate cu dispozițiile art. 106

3

alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2002, pentru încălcarea regimului vamal.

Punctul de Trecere a Frontierei Albția din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași nu are decât competență de solicitare a instituirii măsurii și de comunicare a acesteia persoanei în cauză, măsura fiind aprobată și dispusă de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

De asemenea, măsura nu putea fi dispusă de către Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași sau de către punctul de frontieră, deoarece este o măsură destinată a opera pe întreg teritoriul țării, ceea ce excedează sferei de competență a organului local de poliție.

De altfel, în fața primei instanțe sesizate, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a solicitat introducerea sa în cauză, precizând că măsura interzicerii intării reclamantului pe teritoriul României a fost instituită de această instituție.

3.3. Este fără relevanță, sub aspectul stabilirii competenței de soluționare a cauzei, faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamantă a fost întocmită de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași-Punctul de Trecere a Frontierei Albița, câtă vreme prin aceasta, așa cum rezultă în mod neechivoc din conținutul său, doar s-a procedat la informarea cetățeanului străin cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă în cauză de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care are sediul în București, și nu de către Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași sau Punctul de Trecere a Frontierei Albița, potrivit dispozițiilor art. 106

3

alin. (5) precitat contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel București, căreia îi revine și competența teritorială de soluționare a cauzei.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră prin Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră prin Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.