ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5466/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19.05.2020 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași anularea Deciziei nr. 521963 din data de 11.05.2020 emisă de pârât, prin care, în temeiul art. 106

3

alin. (4), art. 106

4

alin. (1) lit. a), punctul i din O.U.G. nr. 194/2002, s-a dispus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului A. pe o perioadă de 7 luni, în intervalul 11.05.2020 - 10.12.2020.

Prin sentința nr. 670 din data de 21 iulie 2020 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, având ca obiect "anulare act administrativ - dec. nr. 521963/11.05.2020", în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a hotărî astfel, prin raportare la conținutul art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, instanța a reținut, în esență, că P.T.F. - Sculeni-Rutier - Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași reprezintă formațiunea care a dispus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului, iar competența teritorială de soluționare a cauzei revine curții de apel în a cărei rază teritorială se află această formațiune, respectiv Curtea de Apel Iași.

Prin sentința nr. 87 din data de 28 septembrie 2020 Curtea de Apel Iași, secția de contecios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Curtea de apel Iași și Curtea de apel București, a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului de competență în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 134 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că actul contestat reprezintă, de fapt, doar înștiințarea comunicată reclamantului cu privire la aplicarea interdicției de intrare pe teritoriul României, iar în conținutul acestei adrese se arată în mod expres că organismul care a dispus măsura este Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu sediul în municipiul București. Structura teritorială I.T.P.F. Iași nu are decât calitatea de organ constatator al evenimentului care, însă, nu are și competența de a dispune măsura interzicerii intrării în România, întrucât aceasta are valabilitate pe întreg teritoriul țării.

În aceste condiții, potrivit art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 competența de a soluționa acțiunea în anulare a actului revine curții de apel în raza căreia se află formațiunea ce a dispus această măsură, respectiv Curții de Apel București.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul A. a înțeles să conteste măsura de interzicere a intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 7 luni, măsură care, potrivit deciziei nr. 521963, a fost dispusă împotriva sa la data data de 11.05.2020 de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În ceea ce privește măsura interzicerii intrării pe teritoriul României, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 106

3

din O.U.G. nr. 194/2002, aceasta "(1) ... se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) -d) și art. 8 alin. (2) lit. a) -b

1

) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu ședere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voința sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă."

Astfel, dispozițiile art. 106

3

alin. (5) stabilesc o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

În prezenta cauză, prin adresa de comunicare a măsurii nr. 521963/11.05.2020, emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, reclamantul a fost informat despre faptul că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a dispus interzicerea intrării sale pe teritoriul României, în conformitate cu dispozițiile art. 106

3

alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2002, pentru depășirea termenului de ședere pe teritoriul României.

Punctul de Trecere a Frontierei Sculeni din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași nu are decât competență de solicitare a instituirii măsurii și de comunicare a acesteia persoanei în cauză, măsura fiind aprobată și dispusă de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

De asemenea, măsura nu putea fi dispusă de către Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, sau de către punctul de frontieră, deoarece aceasta este o măsură destinată a opera pe întreg teritoriul țării, ceea ce excede sferei de competență a organului local de poliție.

Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă în cauză (astfel cum rezultă și din cuprinsul adresei nr. x din data de 11.05.2020) de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care are sediul în București și nu de către Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași sau Punctul de Trecere a Frontierei Sculeni, potrivit dispozițiilor art. 106

3

alin. (5) menționat contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel București, căreia îi revine și competența teritorială de soluționare a cauzei.

Este fără relevanță, sub aspectul stabilirii competenței de soluționare a cauzei, faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamantă a fost întocmită de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași - Sectorul Poliției de Frontieră Sculeni, câtă vreme prin aceasta, așa cum rezultă în mod neechivoc din conținutul său, doar s-a procedat la informarea cetățeanului străin cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2020.