ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.R. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași, solicitând anularea actului administrativ din 23 martie 2011, prin care s-a dispus măsura interzicerii intrării sale pe teritoriul României. Prin sentința nr. 219/2011, Curtea de Apel Iași - secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București - secția de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 105 alin. (5) din O.U.G.

nr. 194/2002. Prin sentința nr. 630/2012, Curtea de Apel București a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, reținând că emitentul actului contestat este Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios a dministrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ. Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii și având în vedere emitentul actului administrativ contestat, competența materială de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a Curții de Apel București.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale ale O.U.G. nr. 194/2002.

Potrivit art. 105 din acest act normativ „Concomitent cu emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a măsurii de expulzare, Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune, în condițiile legii, și interzicerea intrării în România pentru o perioadă determinată" (alin. (1)) și „Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și art. 8 alin. (2) lit. a) - b) (alin. (2)). Referindu-se la competența de soluționare a contestației formulate împotriva acestei măsuri, alin. (6) al aceluiași articol dispune că „Interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură." Cum măsura interzicerii intrării reclamantului pe teritoriul României, contestată în cauză, a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, iar nu de către de către I.J.P.F.

Iași care, potrivit legii nici nu are competență în acest sens, revine Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal competența soluționării cauzei, așa cum, de altfel, este precizat în mod explicit în cuprinsul actului administrativ din 23 martie 2011, ce constituie obiectul litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.R., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași, în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie 2012.