ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
conflictului negativ de competență de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios
administrativ și fiscal, reclamantul P.R. a chemat în judecată pe pârâții
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Județean al
Poliției de Frontieră Iași, solicitând anularea actului administrativ din 23
martie 2011, prin care s-a dispus măsura interzicerii intrării sale pe
teritoriul României.
Prin
sentința nr. 219/2011, Curtea de Apel Iași - secția de contencios administrativ
și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în
favoarea Curții de Apel București - secția de contencios administrativ și
fiscal, invocând dispozițiile art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.
Prin
sentința nr. 630/2012, Curtea de Apel București a declinat competența
soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, reținând că emitentul
actului contestat este Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași.
Constatându-se
ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la înalta
Curte de Casație și Justiție - secția de contencios a
dministrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență,
potrivit
art. 22 C. proc. civ.
Examinând
actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii și având în vedere
emitentul actului administrativ contestat, competența materială de soluționare
a cauzei revine secției de contencios administrativ a Curții de Apel București.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale
ale O.U.G. nr. 194/2002.
Potrivit
art. 105 din acest act normativ „Concomitent cu emiterea deciziei de returnare
sau cu punerea în aplicare a măsurii de expulzare, Oficiul Român pentru
Imigrări poate dispune, în condițiile legii, și interzicerea intrării în
România pentru o perioadă determinată" (alin. (1)) și „Măsura prevăzută la
alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de
Inspectoratul General
al Poliției de
Frontieră, în condițiile legii, și în situația în care străinul nu a făcut
obiectul
unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1)
lit. b) - d) și art. 8 alin. (2) lit. a) - b) (alin. (2)).
Referindu-se
la competența de soluționare a contestației formulate împotriva acestei măsuri,
alin. (6) al aceluiași articol dispune că „Interzicerea intrării în România
poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la
curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus
această măsură."
Cum
măsura interzicerii intrării reclamantului pe teritoriul României, contestată
în cauză, a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliției de
Frontieră, iar nu de către de către I.J.P.F. Iași care, potrivit legii nici nu
are competență în acest sens, revine Curții de Apel București - secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal competența soluționării cauzei, așa cum, de
altfel, este precizat în mod explicit în cuprinsul actului administrativ din 23
martie 2011, ce constituie obiectul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.R., în
contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și
Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași, în favoarea Curții de
Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 22 iunie 2012.