ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1869/2017

Decizia nr. 1869/2017 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Poliția de Frontieră Română - Punctul de Trecere al Frontierei Siret, a formulat contestație împotriva refuzului intrării la frontieră nr. 78/777 din 24.01.2016 emisă de Poliția de Frontieră Română - Punctul de Trecere a Frontierei Siret prin care, în temeiul art. 105 alin. (2) coroborat cu art. 106 alin. (5) lit. b) din O.U.G.

nr. 194/2002 s-a dispus măsura interzicerii intrării în România pentru o perioadă de 5 ani. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Prin sentința civilă nr. 2597 din 14 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a contestat măsura interzicerii intrării în România, iar în cauză sunt incidente prevederile art. 106 3 alin. (5) din O.U.G.

nr. 194/2002, care stabilesc competența curții de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Instanța a constatat că măsura contestată a fost dispusă de I.T.P.F. Sighetul Marmației - Sectorul Poliției de Frontieră Siret - Punctul Poliției de Frontieră Siret, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași. 2.2. Hotărârea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal Prin sentința nr. 22 din 7 februarie 2017 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Instanța a reținut că, deși reclamantul a arătat că înțelege să conteste decizia de refuz de intrare la frontieră, în realitate critică și măsura interzicerii intrării în România pentru o perioadă de 5 ani. Astfel, a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 106 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, care stabilesc competența curții de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, și reținând că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de I.G.P.F.

și nu de I.T.P.F. Iași, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Cu privire la capătul de cerere privind decizia de refuz de intrare la frontieră, instanța a reținut că acest capăt de cerere este unul accesoriu capătului principal, cel privind contestarea măsurii interzicerii intrării în România, și în temeiul art. 123 C. proc. civ. intervine o prorogare de competență. II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc.

civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces. Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestația formulată de reclamant împotriva măsurii interzicerii intrării în România pe o perioada de 5 ani. În conformitate cu prevederile art. 106 3 din O.U.G. nr. 194/2002: „interzicerea intrării în România se dispune de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră sau de organele poliției de frontieră”. De asemenea, dispozițiile art. 106 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 prevăd faptul că măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură.

În cauza de față, văzând actele și lucrările dosarului, se constată că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Actele dosarului atestă că, la data de 24 ianuarie 2016, reclamantului A., cetățean ucrainian, i-a fost comunicată măsura dispusă, în temeiul art. 106 4 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002, de interzicere a intrării în România, de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. În cuprinsul adresei, se menționează că măsura luată poate fi contestată în termen de 10 zile de la comunicare, la Curtea de Apel București, conform prevederilor art. 106 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002. Astfel, Înalta Curte va soluționa conflictul negativ de competență ivit în soluționarea cauzei, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Poliția de Frontieră Română - Punctul de Trecere al Frontierei Siret în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.