ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1166/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1166/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 25 februarie 2021
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 25.08.2020 sub numărul x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației, Poliția de Frontieră Siret și Șeful Punctului Poliției de Frontieră Siret, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării Dispoziției Șefului Punctului Poliției de Frontieră Siret nr. 216/2435/31.07.2020, până la soluționarea definitivă a cauzei și anularea Dispoziției Șefului Punctului Poliției de Frontieră Siret mr. 216/2435/31.07.2020.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 516/10.09.2020, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că "refuzul intrării la frontieră" reprezintă o consecință firească a măsurii "interzicerii intrării în România", astfel că dacă în cazul cererii având ca obiect anularea măsurii interzicerii intrării în România, competența îi revine Curții de Apel București, prin raportare la dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ. este evident că și în cazul cererii având ca obiect cererea de anulare a " refuzului intrării la frontieră" competența materială de soluționare a cauzei revine tot Curții de Apel București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.09.2020.
Prin încheierea din data de 26.11.2020, s-a admis excepția conexității și s-a dispus atașarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea din 07.12.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 s-a dispus disjungerea în temeiul art. 139 alin. (5) C. proc. civ. a cauzei conexe ce formează obiectul dosarului nr. x/2020
2.2. Prin sentința civilă nr. 31 din 18 ianuarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.
Motivând hotărârea astfel pronunțată, Curtea de Apel București a reținut că reclamantul a contestat actului intitulat Refuzul intrării la frontieră nr. 216/3435/31.07.2020 emis de Polița de Frontieră - Punctul de Trecere Frontieră Siret, iar potrivit art. 8 alin. (4) O.U.G. nr. 194/2002 "Măsura nepermiterii intrării în România se motivează de către organele poliției de frontieră și se comunică imediat persoanei în cauză, utilizând formularul prevăzut în partea B din anexa V la Codul frontierelor Schengen, precum și Centrului Național de Vize din cadrul Ministerului Afacerilor Externe"
Prin urmare, Curtea a reținut că în privința contestării măsurii nepermiterii intrării în România a străinilor sunt aplicabile regulile generale de competență din materia contenciosului administrativ, respectiv art. 10 Legea 554/2004, nefiind aplicabile norme speciale derogatorii.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației, Poliția de Frontieră Siret și Șeful Punctului Poliției de Frontieră Siret, suspendarea executării Dispoziției Șefului Punctului Poliției de Frontieră Siret nr. 216/2435/31.07.2020, până la soluționarea definitivă a cauzei și anularea Dispoziției Șefului Punctului Poliției de Frontieră Siret nr. 216/2435/31.07.2020.
Prin Dispoziția Punctului Poliției de Frontieră Siret nr. 216/2435/31.07.2020 s-a dispus refuzul intrării reclamantului la frontieră cu motivarea că "este considerat ca reprezentând un pericol pentru ordinea publică, siguranța internă, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale unui stat membru ale UE întrucât persoana a încălcat reglementările vamale".
Prin urmare, în cauză, se contestă refuzul intrării reclamantului la frontieră, referitor la care O.U.G. nr. 194/2002, norma specială în procedurile din materia regimului juridic al străinilor, nu conține norme atributive de competență.
Potrivit art. 8 alin. (4) O.U.G. nr. 194/2002 "Măsura nepermiterii intrării în România se motivează de către organele poliției de frontieră și se comunică imediat persoanei în cauză, utilizând formularul prevăzut în partea B din anexa V la Codul frontierelor Schengen, precum și Centrului Național de Vize din cadrul Ministerului Afacerilor Externe."
De asemenea, conform prevederilor REGULAMENTUL (CE) NR. 562/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 15 martie 2006, "Persoanele care au făcut obiectul unei decizii de refuz al intrării au dreptul la o cale de atac împotriva deciziei. Calea de atac se desfășoară în conformitate cu legislația internă".
Dispozițiile art. 106
3
alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 indicate de Tribunalul Suceava nu sunt aplicabile în cauză, întrucât se referă la decizia de returnare, fiind vorba așadar de o decizie care se emite în situația în care petentul de află deja în țară și se dă o decizie de returnare și interdicție de intrare în țară pe o anumită perioadă.
Din analiza actelor aflate la dosar, rezultă că în decizia prin care s-a comunicat reclamantului refuzul intrării la frontieră, este indicat faptul că împotriva măsurii de refuz a intrării se poate formula plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că în cauză, devin incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ contestat, iar Poliția de Frontieră Siret, în calitate de emitent al actului administrativ potențial vătămător pentru reclamant, este o autoritate publică de nivel local.
În aceste condiții, potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene […] se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".
În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației, Poliția de Frontieră Siret și Șeful Punctului Poliției de Frontieră Siret, în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.