ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4480/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a formulat contestație împotriva măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani (în intervalul 22.10.2020- 22.10.2025), măsură ce i-a fost comunicată prin actul nr. x din 23.10.2020, emis de Inspectoratul Teritorial de Frontieră Sighetul Marmației, Sectorul Poliției de Frontieră Sighetul Marmației, PTF Sighetul Marmației, solicitând înlăturarea/anularea măsurii dispusă împotriva sa, precum și anularea actului care o consemnează.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București – secția IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 168 din 16 februarie 2021, Curtea de Apel București – secția IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj – secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut că actul administrativ prin care s-a dispus măsura contestată a fost emis de organele poliției de frontieră din cadrul PTF – Sighetu Marmației - Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, iar nu de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, autoritate publică centrală, cu sediul în raza teritorială de competență a Curții de Apel București.

Prin urmare, sunt incidente prevederile art. 106

3

alin 2 din O.U.G. nr. 194/2002, în sensul că, competența exclusivă de soluționare a cauzei revine instanței în a cărei circumscripție se află punctul de trecere al frontierei și, implicit, autoritatea publică din cadrul Poliției de Frontieră care a dispus această măsură. Cum PTF - Sighetu Marmației din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației se află în raza teritorială de competență a Curții Apel Cluj, aceasta este competentă în soluționarea litigiului.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 142 din 17 mai 2021, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că formațiunea care a dispus măsura contestată este Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, iar nu Punctul Poliției de Frontieră Sighetu Marmației care a făcut doar o propunere în acest sens.

Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 106

3

alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 și având în vedere faptul că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră își are sediul în Municipiul București, a reținut că este competentă să judece prezentul litigiu Curtea de Apel București, ca instanță în a cărei circumscripție se află formațiunea care a dispus respectiva măsură prin actul administrativ contestat.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce succed:

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Potrivit art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002: "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă".

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se observă că prin nota raport nr. x din data de 23.10.2020, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației-Punctul de Trecere a Frontierei Sighetu Marmației a solicitat pârâtului să aprobe instituirea măsurii de interzicere a intrării în România pentru o perioadă de 5 ani în privința reclamantului A., în conformitate cu art. 106

3

alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002, pentru nerespectarea scopului călătoriei, declarat la intrarea în România.

Măsura a fost aprobată de către Inspectorul General al Poliției de Frontieră și adusă la cunoștința reclamantului A. prin intermediul adresei nr. x din 23.10.2020 emisă de șeful P.T.F. Sighetul Marmației. Din conținutul acestei adrese rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, iar reclamantul a fost îndrumat să se adreseze Curții de Apel București în cazul în care dorește să conteste măsura astfel dispusă.

Coroborând aceste aspecte cu prevederile legale incidente ale O.U.G. nr. 194/2002, rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost propusă de intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, dar a intrat în vigoare și a început să producă efecte doar în urma aprobării de către intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Așadar, măsura contestată a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, organ care își are sediul în circumscripția Curții de Apel București, instanță căreia îi revine și competența soluționării prezentei cauze.

Faptul că intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră are calitatea prevăzută de lege pentru a determina competența teritorială a instanței de judecată ("formațiunea care a dispus această măsură") este confirmată și de conținutul întâmpinării depusă la dosarul cauzei, însoțită de înscrisurile ce au stat la baza emiterii măsurii administrative interdictive .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în favoarea Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în favoarea Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.