ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5440/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 9 noiembrie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a solicitat anularea măsurii interzicerii intrării sale pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, ce i-a fost comunicată prin adresa nr. x/23.10.2020, emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației - Sectorul Poliției de Frontieră Sighetul Marmației - PTF Sighetul Marmației.

Prin sentința civilă nr. 314 din 5 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Împotriva sentinței civile nr. 314 din 5 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, reclamanta A. a contestat măsura interzicerii intrării sale pe teritoriul României, pe o perioadă de 5 ani, dispusă potrivit art. 106

3

alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Potrivit art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002:

"Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă."

Având în vedere că legiuitorul a stabilit ca măsura interzicerii intrării în România să fie supusă unui singur grad de jurisdicție, precum și împrejurarea că pretențiile reclamantei au fost analizate în mod efectiv de instanța competentă, Înalta Curte constată că sentința recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, iar recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și va respinge recursul în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 314 din 5 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.