ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 238/2022

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 martie 2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, IPF Sighetu Marmației - Sectorul Poliției de Frontieră Siret - Punctul Poliției de Frontieră Siret a formulat contestație împotriva măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani (în intervalul 02.03.2021- 01.03.2026), măsură ce i-a fost comunicată prin actul nr. 748498/02.03.2021, emis de Inspectoratul Teritorial de Frontieră Sighetul Marmației, Sectorul Poliției de Frontieră Sighetul Marmației, PTF Sighetu Marmației, solicitând admiterea acțiunii și înlăturarea/anularea măsurii dispuse și a actului care o consemnează.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1308 din 29 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, care stabilesc competența de soluționare a contestațiilor împotriva măsurilor de interzicere a intrării în România în favoarea curții de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, precum și dispozițiile art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 104/2001, referitoare la organizarea și funcționarea inspectoratelor de frontieră teritoriale și a serviciilor teritoriale ale poliției de frontieră și dispozițiile H.G. nr. 445/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Curtea de Apel București a apreciat că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă prin actul emis de către IPF Sighetu Marmației - Sectorul Poliției de Frontieră Siret - Punctul Poliției de Frontieră Siret, iar nu de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, astfel încât competența teritorială de soluționare a cauzei ar reveni Curții de Apel Cluj, instanță în a cărei rază teritorială se află sediul formațiunii ce a dispus măsura contestată, respectiv ITPF Sighetu Marmației.

2.2. Prin sentința civilă nr. 304 din 19 noiembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat soluționarea cauzei către Curtea de Apel București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că organele teritoriale din circumscripția Curții de Apel Cluj au emis exclusiv propunerea de luare a măsurii de interzicere a intrării în România și au procedat la comunicarea acesteia. Aprobarea propunerii și luarea măsurii propriu-zise s-a făcut de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, acesta având calitatea de organ emitent al actului administrativ atacat. Ca urmare, întrucât acest organ își are sediul în circumscripția teritorială a Curții de Apel București, această din urmă instanță este competentă teritorial să soluționeze cauza.

II. Soluția Înalte Curți de Casație și Justiție.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002: "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă".

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se observă că, prin Nota Raport întocmită sub nr. x din data de 12.03.2021 de către șeful P.F.F. Siret și adresată Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației a solicitat aprobarea instituirii măsurii de interzicere a intrării în România împotriva reclamantului A. pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

După aprobare, măsura a fost adusă la cunoștința reclamantului A. prin intermediul adresei înregistrată cu nr. x/02.03.2021, emisă de șeful P.F.F. Siret . Din conținutul acestei adrese rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, iar reclamantul a fost îndrumat să se adreseze Curții de Apel București în cazul în care dorește să conteste măsura astfel dispusă.

Coroborând aceste aspecte cu prevederile legale incidente ale O.U.G. nr. 194/2002, rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost propusă de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, dar a intrat în vigoare și a început să producă efecte doar în urma aprobării de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Așadar, măsura contestată a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, organ care își are sediul în circumscripția Curții de Apel București, instanță căreia îi revine și competența soluționării prezentei cauze.

Este fără relevanță, sub aspectul stabilirii competenței de soluționare a cauzei, faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamantă a fost întocmită de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației - Sectorul Poliției de Frontieră Siret, câtă vreme prin această adresă doar s-a procedat la informarea străinului cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În stabilirea competenței teritorială a instanței nu pot fi luate în considerare nici prevederile art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 104/2001, invocate în argumentația sa de către Curtea de Apel București, potrivit cărora:

"La frontiera cu fiecare stat vecin, exceptând județele Tulcea și Constanța, se organizează și funcționează inspectorate teritoriale cu personalitate juridică. În județele care au ca limită frontiera de stat, se organizează servicii teritoriale ale poliției de frontieră. În județele Brăila și Ialomița se organizează sectoare ale poliției de frontieră, prin ordin al ministrului administrației și internelor." Modalitatea de organizare și funcționare în teritoriu a Poliției de Frontieră nu prezintă relevanță în speță, întrucât nu indică organul care a dispus măsura contestată în cauză, acest aspect fiind stabilit prin verificarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, care confirmă că formațiunea care a dispus măsura este Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, IPF Sighetu Marmației-Sectorul Poliției de Frontieră Siret-Punctul Poliției de Frontieră Siret, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.