ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ
de competență;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 01 noiembrie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, reclamanta O.M. a solicitat, în contradictoriu
cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul Poliției de
Frontieră Siret, anularea interdicției de a intra în România, dispuse de pârât prin
decizia nr. 42 din 19 octombrie 2013 pentru o perioadă de 5 ani.
Hotărârile care au
genera conflictul negativ de competență.
2.1. Prin sentința
nr. 762 din 6 martie 2014 Curtea de Apel București a admite excepția necompetenței
teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii,
formulate de reclamanta O.M. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General
al Poliției de Frontieră - Punctul Poliției de Frontieră Siret, în favoarea Curții
de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Curtea de Apel Suceava,
prin sentința nr. 111 din 16 iunie 2014, a admis excepția de necompetență materială
și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat ivit conflictul
negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție
pentru soluționarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluționarea
conflictului.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și
de drept relevante.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, va stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a adopta această
soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
La data de 19
octombrie 2013, reclamantei O.M., cetățean ucrainian, i-a fost comunicată de către
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul Poliției de Frontieră Siret,
măsura interdicției de a intra în România pe o perioadă de 5 ani, în temeiul
art. 105 alin. (2) și art. 106 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.
Potrivit art. 105
alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura interzicerii intrării în România se dispune
de către Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliției
de Frontieră, iar, în speță, măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă
de către o autoritate centrală, respectiv Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,
la solicitarea Serviciului Român de Informații.
Conform prevederilor
art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura interzicerii intrării în România
poate fi contestată de către străin, în termen de 10 zile de la comunicare, la curtea
de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această
măsură.
Aceste dispoziții stabilesc
o regulă de competență teritorială exclusivă, în funcție de sediul autorității publice
care a dispus măsura interzicerii intrării în România.
Cum măsura interzicerii
intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,
care are sediul în București, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (5) menționat,
contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel București, căreia îi
revine și competența teritorială de soluționare a cauzei.
În raport de cele mai
sus arătate și reținând că, potrivit textului normativ anterior individualizat,
măsura dispusă poate fi contestată la Curtea de apel în a cărei rază de competență
se află formațiunea care a dispus această măsură, instanță care în cazul de față
este Curtea de Apel București, întrucât Punctul Poliției de Frontieră Siret nu a
fost decât transmițătorul măsurii dispuse și nu emitentul actului atacat, urmează
ca în favoarea acestei instanțe să fie stabilită competența de soluționare a cauzei
de față.
Temeiul legal al regulatorului
de competență
Având în vedere considerentele
expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ.,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta O.M. în contradictoriu cu pârâtul
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Serviciul Teritorial al Poliției
de Frontieră Suceava - Punctul Poliției de Frontieră Siret în favoarea Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 02 octombrie 2014.