ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3224/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 01.07.2013, sub nr. x/64/2013, reclamanții Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Sibiu, Comuna Slimnic și Consiliul Local al comunei Slimnic au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Brașov, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Asociația de Vânătoare A. și Asociația de Proprietari de Terenuri Agricole și Silvice a comunelor Sura Mare, Slimnic și Vurpar din Județul Sibiu, anularea contractului nr. x din 02 aprilie 2013 de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. x Slimnic, încheiat între Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, prin I.T.R.S.V. Brașov, pe de o parte și Asociația de Vânătoare A., pe de altă parte, ca fiind lovit de nulitate absolută, respectiv încheiat cu încălcarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 407/2006, precum și anularea tuturor actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului menționat; obligarea pârâților să restituie/să predea Asociației reclamante, în calitate de gestionar consacrat, fondul cinegetic nr. x Slimnic până la stabilirea gestionarului în drept și suspendarea efectelor contractului de gestionare atacat, până la soluționarea definitivă a litigiului.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 172/F din 28 noiembrie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a constatat nulitatea absolută a contractului nr. x din 02 aprilie 2013 de gestionare a faunei cinegetice de pe fondul cinegetic nr. x Slimnic, respingând restul pretențiilor reclamanților, cu obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 172/F din 28 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs pârâții. 3.1. Prin recursul declarat, pârâtele Asociația de Vânătoare A. și Asociația de Proprietari de Terenuri Agricole și Silvice a Comunelor Șura Mare, Slimnic și Vurpar din Județul Sibiu solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivare, arată că instanța de fond a respins, în mod neîntemeiat și nemotivat, atât obiecțiunile formulate de pârâtele-recurente la raportul de expertiză efectuat în cauză, cât și cererea de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză tehnică, formulată în temeiul art. 337 C. proc. civ., prin care au cerut ca expertul să lămurească și să completeze obiectivul nr. 2 al raportului de expertiză. Astfel, consideră că în ceea ce privește terenul forestier, expertul nu a luat în calcul întreaga suprafață de 1594,60 ha deținută în proprietate de Comuna Slimnic, așa cum rezultă din titlurile de proprietate nr. x din 13.03.2002, nr. z din 13 martie 2002 și nr. y din 13 martie 2002, luând în considerare doar o suprafață de 870 ha, fără să motiveze înlăturarea de la identificare a suprafeței de 724,60 ha. În ceea ce privește suprafața de pășune, arată că expertul nu a luat în calcul întreaga suprafață de 2400 ha, cât deține în proprietate Comuna Slimnic, înlăturând de la identificare o suprafață de 1711,04 ha pășune, care reprezintă fostele izlazuri comunale, deținute de fostele cooperative de producție și fostele unități de stat, și care au trecut de drept în proprietatea privată a comunei Slimnic, în temeiul art. 33 și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 18/1991. Dacă instanța de fond ar fi încuviințat efectuarea suplimentului la raportul de expertiză, pârâtele ar fi avut posibilitatea să dovedească faptul că APTAS Sura Mare, Slimnic și Vurpar deține suprafața de 7.967,43 ha teren situat în fondul cinegetic nr. x Slimnic, din care Comuna Slimnic are în proprietate 3.270 ha, iar restul asociațiilor au în proprietate 4.697,43 ha. În sprijinul susținerilor că sunt eronate concluziile expertizei tehnice și că suprafața de pășune care se afla în proprietatea Comunei Slimnic este de 2.400 ha, recurentele-pârâte depun, în probațiune, ca înscrisuri noi, două contracte de închiriere (nr. 2 din 17 mai 2011 și nr. 40 din 11 aprilie 2013), prin care tind să facă dovada că respectivele suprafețe de pășune sunt închiriate de către Primăria Comunei Slimnic unor persoane fizice, fapt care dovedește calitatea de proprietar a Comunei Slimnic asupra pășunilor care nu au fost luate în calcul de către expert. Se arată că, prin Hotărârea Consiliului Local Slimnic nr. 30/2011 privind aderarea Comunei Slimnic la Asociație, s-a menționat că unitatea administrativ-teritorială aderă la Asociație cu suprafața de 3.270 ha teren (pădure și pășune). Or, această hotărâre nu a fost contestată, astfel că beneficiază de prezumția de legalitate și veridicitate, caracterul ei executoriu impunându-se cu aceeași forță juridică autorităților și participanților la procedura de atribuire a contractului de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. x Slimnic, cât și instanței învestită cu soluționarea litigiului privind atribuirea contractului de gestionare a faunei cinegetice de pe fondul cinegetic nr. x Slimnic. În consecință, recurentele-pârâte susțin că, prin respingerea obiecțiunilor formulate cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză și, implicit, prin respingerea efectuării unui supliment la raportul de expertiză, instanța de fond a îngrădit/a limitat dreptul la apărare al pârâtelor prevăzut de art. 13 C. proc. civ. și, de asemenea, a încălcat principiul egalității părților în procesul civil, principiu prevăzut de art. 8 C. proc. civ. 3.2. Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea cererii, ca neîntemeiată. În motivare arată că, potrivit probatoriului administrat, suprafața reală pe care Comuna Slimnic o are inclusă în Fondul cinegetic nr. x Slimnic este de 3.270 ha, dovedită în conformitate cu prevederile art. 4 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din 11.08.2010, aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010 al Ministerului Apelor și Pădurilor. În aceste condiții, se impunea analiza efectelor juridice ale deciziei de retragere a Comunei Slimnic din Asociația de Proprietari de Terenuri Agricole și Silvice a Comunelor Șura Mare, Slimnic și Vurpar din Județul Sibiu (titulara propunerii de atribuire directă), în intervalul de un an de la data constituirii acestei Asociații. În raport cu dispozițiile art. 33 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații și art. 4 alin. (3) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, Comuna Slimnic nu a întreprins demersurile legale pentru ieșirea din Asociația pârâtă menționată, astfel că, la data înaintării dosarului de atribuire, avea în continuare statutul de membru al Asociației, astfel că ITRSV Brașov a acționat cu respectarea prevederilor legale în virtutea mandatului conferit de Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010. Potrivit procesului-verbal nr. x din 07 ianuarie 2013, MMSC a admis solicitarea Asociației de Vânătoare "A.", ca urmare a dovedirii îndeplinirii condițiilor pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. x Slimnic. AJVPS Sibiu a formulat contestație, prin care a adus la cunoștința Ministerului că APTAS Șura Mare, Slimnic și Vurpar nu mai deține suprafața necesară pentru a-i conferi dreptul legal de a propune gestionarul fondului cinegetic, ca urmare a retragerii din Asociație a Comunei Slimnic. Prin procesul-verbal nr. x din 16 ianuarie 2013, M.M.S.C. a respins contestația motivat de faptul că, potrivit Statutului asociației, pierderea calității de membru se realizează după trecerea unui termen de un an de la înregistrarea notificării intenției de retragere din asociație, iar notificarea de retragere a Comunei Slimnic este datată 14.09.2012, astfel că, raportat la prevederile statutare menționate, această notificare nu producea efecte la data depunerii și analizării documentației pentru atribuire și nici la data depunerii contestației. 3.3. Prin recursul declarat, ITRSV Brașov solicită casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea cererii, ca neîntemeiată, susținând aceleași motive de nelegalitate a hotărârii, invocate de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Apărările formulate de intimații-reclamanți Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Sibiu, Comuna Slimnic și Consiliul Local Slimnic Intimații-reclamanți Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Sibiu, Comuna Slimnic și Consiliul Local Slimnic au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor declarate în cauză, ca nefondate, arătând, în esență, că la efectuarea expertizei, expertul a luat în considerare toate actele de proprietate prezentate de părți, din care reiese că suprafața deținută în proprietate de către pârâta APTAS Șura Mare, Slimnic și Vurpar, luându-se în considerare și suportul Comunei Slimnic, este de 6.256,32 ha. Comuna Slimnic deține suprafețe de pădure și în afara fondului de vânătoare nr. x Slimnic, respectiv în fondurile cinegetice Hamba și Vurpar. De asemenea, consideră că dacă părțile ar fi deținut și alte acte care să le dovedească proprietatea și care să le susțină afirmațiile, le-ar fi putut folosi în faza de fond a litigiului. La data de 24.10.2011, când a fost depusă la I.T.R.S.V. Brașov cererea recurentei APTAS Șura Mare, Slimnic și Vurpar de propunere a atribuirii directe a gestionării fondului de vânătoare, Comuna Slimnic nu mai făcea parte din respectiva Asociație, care, de altfel, a fost constituită doar pentru acest scop, președintele Asociației de Vânătoare A. fiind, la vremea respectivă, primarul Comunei Slimnic.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. La data de 06.02.2017, recurenții-pârâții Asociația de Vânătoare A. și Asociația de Proprietari de Terenuri Agricole și Silvice a Comunelor Șura Mare, Slimnic și Vurpar din Județul Sibiu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care se aduc precizări cu privire la aspectele de fond deduse judecății prin recursul formulat de acești pârâți. De asemenea, se susține că motivele de recurs se încadrează nu numai în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., menționate în raport, ci și în prevederile punctului 5 al aceluiași text de lege. Prin încheierea din data de 31 mai 2017, s-a constatat că cererile de recurs formulate de pârâți îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, recursurile au fost declarate admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixându-se termen pentru judecarea lor pe fond. 5.2 Transmiterea calității procesuale Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a dispus rectificarea citativului cauzei în sensul menționării în calitate de recurent-pârât a Ministerului Apelor și Pădurilor (în locul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor) și a Gărzii Forestiere Brașov (în locul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Brașov). Astfel, în privința pârâtului Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, conform art. 1 din O.U.G. nr. 86/2014, a intervenit schimbarea de denumire în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, iar conform art. 13 din O.G. nr. 1/2017, s-a transmis calitatea procesuală la noul Minister al Apelor și Pădurilor, înființat prin preluarea activității și structurilor specializate din domeniul apelor și pădurilor de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. În privința recurentului-pârât ITRSV Brașov, calitatea procesuală s-a transmis, mai întâi, către Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Brașov (în virtutea dispozițiilor pct. 1 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 38/2015), iar ulterior către Garda Forestieră Brașov (conform art. 9 din O.U.G. nr. 32/2015 și H.G. nr. 743/2015). II. Soluția instanței de recurs Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate și a probatoriului administrat, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele argumente. Instanța de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanții Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Sibiu, Comuna Slimnic și Consiliul Local al Comunei Slimnic, respectiv a constatat nulitatea absolută a contractului nr. x din 2 aprilie 2013 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. x Slimnic (contract încheiat între MMSC prin ITRSV Brașov, pe de o parte și Asociația de vânătoare A., pe de altă parte), valorificând un motiv de nelegalitate invocat de reclamanți pe parcursul judecării cauzei (prin notele scrise formulate pentru termenul din 4.10.2013, filele 172-173 dosar fond). Prin acest motiv de nelegalitate s-a arătat că UAT Comuna Slimnic a intrat în Asociația de Proprietari de Terenuri Agricole și Silvice a comunelor Șura Mare, Slimnic și Vurpar din județul Sibiu cu suprafața totală de terenuri agricole și silvice de 1558,96 ha, iar nu cu suprafața de 3.970 ha, așa cum s-a prezentat în procedura administrativă referitoare la atribuirea directă a gestiunii fondului cinegetic nr. x Slimnic. Verificarea suprafeței totale de teren agricol și silvic adusă în Asociație de către Comuna Slimnic a constituit unul dintre obiectivele expertizei tehnice judiciare în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, realizată în etapa procesuală de fond de către expert B.. Valorificând concluziile acestei expertize, prima instanță a reținut că, la momentul încheierii contractului nr. x/2013, Asociația de Proprietari de Terenuri Agricole și Silvice a comunelor Șura Mare, Slimnic și Vurpar din județul Sibiu, care a propus atribuirea fondului cinegetic către Asociația de Vânătoare A., în condițiile art. 8 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, în forma în vigoare la vremea derulării procedurii administrative de atribuire, justifica dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de teren din fondul cinegetic nr. x Slimnic reprezentând mai puțin de 50% din suprafața acestui fond, în considerarea împrejurării că UAT Comuna Slimnic a intrat în Asociația pârâtă care a propus gestionarul fondului cu suprafețele de 870 ha pădure și 688,96 ha pășune (în total, 1558,96 ha de teren aflate în proprietate), iar nu cu suprafețele de 870 ha pădure și 2.400 ha pășune (în total, 3270 ha de teren, prezentate ca fiind în proprietatea sa, la data constituirii Asociației pârâte). Expertul a stabilit că UAT Comuna Slimnic are titluri de proprietate pentru terenuri în categoria de folosință pășune corespunzător suprafeței totale de 688,96 ha, restul suprafeței fiind la dispoziția Comisiei locale de fond funciar a comunei Slimnic, dar negăsindu-se efectiv în proprietatea comunei. În recurs, nu se critică respingerea, implicită, de către instanța de fond, a excepției tardivității modificării cererii, invocată în fața instanței de fond la termenul din 4.10.2013 de către pârâtele Asociații. Prin urmare, Înalta Curte va porni în analiza recursurilor declarate de la acest dat al cauzei, conform căruia cererea introductivă a fost modificată în ceea ce privește motivele de nelegalitate susținute, aspect intrat în putere de lucru judecat, ca urmare a necriticării lui în recurs. Astfel, constată că instanța de fond, bazându-se pe expertiza în specialitatea topografie-cadastru, a concluzionat că neprezentarea titlurilor de proprietate de către comuna Slimnic asupra diferenței de suprafață cu destinația pășune (de la 688,96 ha la 2.400 ha) constituie dovada inexistenței dreptului de proprietate. În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, (p)entru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic, pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual sau într-o asociație de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada: a) deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoțite de declarația pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociației de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1; b) includerii suprafețelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic și de vânătoare în a cărui rază de competență se află fondul cinegetic în cauză. Instanța de fond nu a lămurit complet situația de fapt a cauzei, respectiv care este situația juridică a celorlalte suprafețe de teren cu destinația pășune încadrate în fondul cinegetic nr. x Slimnic. Nu este lămurită nici observația expertului potrivit căreia diferența de suprafață s-ar găsi la dispoziția Comisiei locale de fond funciar a comunei Slimnic. Potrivit procedurii de atribuire a fondurilor cinegetice aprobată prin Ordinul nr. 1221/2010, pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic este necesar să se facă dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. Prin urmare, procedura reglementată prin ordin nu limitează dovada proprietății la titlurile de proprietate, referindu-se și la alte înscrisuri eliberate de UAT. Toate cele trei recursuri critică hotărârea pronunțată în fond pe motivul reținerii greșite a unei suprafețe aflată în fondul cinegetic nr. x Slimnic de 688,96 ha pășune aflată în proprietatea comunei Slimnic, în loc de 2.400 ha. În aceste condiții, devine relevantă nelămurirea de către instanța de fond a situației de fapt și de drept a suprafeței de pășune pentru care comuna Slimnic nu deține titluri de proprietate, dar pe care totuși le-a prezentat ca fiind proprietatea sa, la intrarea în Asociația de Proprietari de Terenuri Agricole și Silvice a comunelor Șura Mare, Slimnic și Vurpar din județul Sibiu. Instanța de fond nu s-a referit, deși ar fi trebuit, la dovezile prezentate în procedura administrativă cu privire la suprafața de 2400 ha pășune, pretinsă de comuna Slimnic a se găsi în proprietatea sa. Prin urmare, sunt fondate și criticile recurentelor-pârâte Asociații care se referă la încălcarea dreptului lor la apărare, prin înlăturarea obiecțiunilor la raportul de expertiză care vizau nelămurirea situației juridice a suprafeței de 1711,04 ha pășune, despre care recurentele afirmă că reprezintă fostele islazuri comunale, care au trecut, de drept, în proprietatea privată a comunei Slimnic, în temeiul art. 33 și 44 alin. (1) din Legea nr. 18/1991. Aceste motive impun casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța de fond să reia judecata din etapa cercetării judecătorești asupra îndeplinirii condiției ca asociația de proprietari de terenuri care a propus gestionarul fondului cinegetic să fi deținut peste 50% din suprafața fondului cinegetic, respectiv să lămurească aspectele litigioase anterior menționate. În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că reclamanții au formulat acțiunea în contencios administrativ, solicitând anularea contractului nr. x din 2.04.2013 de gestionare a faunei cinegetice de pe fondul nr. x Slimnic, precum și anularea tuturor actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului menționat. Motivele de nelegalitate invocate nu se referă la condițiile de validitate ale contractului, ci la rezultatul procedurii administrative de atribuire derulată în conformitate cu Regulamentul de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010. Astfel, s-a invocat prin cererea introductivă că autoritățile pârâte nu au ținut seama de împrejurarea că Asociația de Proprietari de Terenuri Agricole și Silvice a comunelor Șura Mare, Slimnic și Vurpar din județul Sibiu nu mai putea propune un gestionar al fondului de vânătoare în temeiul prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 în forma în vigoare la data declanșării procedurii administrative, întrucât nu mai deținea minim 50% din suprafața fondului cinegetic la data declanșării procedurii administrative de atribuire, ca urmare a retragerii comunei Slimnic din Asociație. De asemenea, motivul de nelegalitate adăugat pe parcursul judecății se referă la nedeținerea de către Asociația menționată a minim 50% din suprafața fondului cinegetic în considerarea împrejurării că UAT Slimnic nu a intrat în asociație cu suprafața de 2.400 ha pășune, așa cum a declarat, ci cu o suprafață mai mică, de 688,96 ha pășune (diferența de 1711,04 ha neaflându-se în proprietatea comunei Slimnic). Potrivit art. 1 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de atribuire a fondurilor cinegetice aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, denumită administrator, prin atribuire directă, pentru gestionarul propus de proprietarii de terenuri, în condițiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, în forma în vigoare la vremea derulării procedurii administrative de atribuire. Potrivit art. 9 din Regulament, analiza dosarelor de atribuire se realizează de către o comisie, care emite o hotărâre de atribuire ce poate fi contestată în termen de 3 zile lucrătoare de la afișarea rezultatelor privind analiza dosarelor de atribuire directă. Contestațiile se soluționează de o comisie de analiză a contestațiilor, în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acestora. Potrivit art. 10, rezultatele atribuirii directe realizate conform art. 8 - 9 se afișează pe site-ul administratorului și la sediile inspectoratelor teritoriale de regim silvic și de vânătoare pe raza cărora se află fondul cinegetic. Instanța de fond nu a analizat în ce măsură cererea reclamanților vizează rezultatele procedurii de atribuire derulată de autoritățile administrative, nu a cerut reclamanților să precizeze capătul de cerere referitor la anularea tuturor actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului menționat și nici nu a stabilit dacă motivele de nulitate/nelegalitate pot fi valorificate prin raportare directă la contractul de gestionare a fondului de vânătoare, câtă vreme încheierea acestui contract este consecința firească a emiterii hotărârii de atribuire. Drept urmare, se impune ca, la reluarea judecății, instanța de fond să lămurească, mai întâi, dacă cererea introductivă este îndreptată și împotriva rezultatului procedurii de atribuire și să ceară depunerea întregii documentații administrative care a stat la baza emiterii hotărârii de atribuire. În cazul în care cererea nu poate fi considerată ca fiind îndreptată împotriva hotărârii de atribuire a gestiunii fondului cinegetic, respectiv a soluției date contestației administrative, instanța de fond va avea în vedere conținutul motivelor de nelegalitate, care nu pot fi valorificate direct față de contractul de gestionare a fondului cinegetic. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pârâților, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.