ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1460/2021

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Expunerea situației de fapt derivând din hotărârile judecătorești pronunțate în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 12.05.2016, sub nr. x/2016, petentul A. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x încheiat la data de 26.04.2016, prin agent constatator, de intimat CNADNR S.A. Cestrin.

Prin sentința civilă nr. 305 din data de 19.01.2017, Judecătoria Ploiești a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x din data de 26.04.2016.

Prin decizia nr. 3224 pronunțată în data 1.11.2017, Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de apelanta – intimată C.N.A.I.R S.A. (fostă C.N.A.D.N.R) și a schimbat în tot sentința apelată și, în consecință a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Împotriva Deciziei nr. 3224 pronunțată în data 1.11.2017 de Tribunalul Prahova, intimatul – petent A. a declarat, în termen legal, apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 732 din 29 mai 2019, Curtea de Apel Ploiești– secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității recursului și, pe cale de consecință, a respins recursul declarat de intimatul – petent A., împotriva deciziei nr. 3224 pronunțată în data 1.11.2017 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu apelanta – intimată C.N.A.I.R S.A. (fostă C.N.A.D.N.R), ca inadmisibil.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că a fost sesizată cu o cerere ce vizează desființarea unei hotărâri definitive iar căile de atac reprezintă mijloacele procedurale prin intermediul cărora părțile interesate sau procurorul au posibilitatea de a solicita și obține desființarea hotărârilor judecătorești nelegale sau netemeinice.

Conchide instanța, în sensul că recurentul a promovat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac neprevăzută de lege și, deci, inadmisibilă.

Împotriva Deciziei nr. 732 din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești– secția contencios administrativ și fiscal, intimatul- petent A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 și 8 C. proc. civ., art. 457 alin. (2) C. proc. civ., art. 9 din O.G. nr. 15/2002, modificat de art. 1 pct. 4 din Legea nr. 60/2018.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, dosar nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2020, Curtea de Apel Ploiești– secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, a admis excepția tardivității cererii de revizuire invocată de intimată și, pe cale de consecință, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (Fostă CNADNR) - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatica – Cestrin, ca tardiv formulată.

Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire

Înalta Curte, la data de 13 martie 2020, a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul-petent A. împotriva Deciziei nr. 20 din 14 ianuarie 2020, Curtea de Apel Ploiești– secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Invocând ca temei de drept dispozițiile art. 509 alin. (1)pct. 1, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul cererii de revizuire, în esență, după o descriere a situației de fapt și drept revizuentul a susținut că, Tribunalul Prahova, prin Decizia nr. 1613 din 16 iunie 2016, a respins apelul formulat de intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (Fostă CNADNR) impotriva sentinței nr. 38 din 21 ianuarie 2016 a Judecătoriei Mizil, într-un litigiu identic.

Afirmatia cuprinsă în Decizia nr. 2/2020, respectiv:" în ceea ce privește invocarea Deciziei 1613/16.06.2016, pronunțate într-o altă cauză în care revizuentul nu era parte, instanța reține că acesta nu este un motiv de revizuire care să se subsumeze motivului de revizuire prevederile de 509 pct. 8 C. proc. civ., dat fiind faptul că nu există o identitate de părți în litigiul pendinte și cel tranșat prin Decizia 1613/16.06.2016".

În continuare revizuentul susține că, Decizia nr. 732 din 29 mai 2019 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, conține elemente contradictorii cu cele susținute de revizuent la data judecării cererii calificată, îi mod nelegal de către instanță ca fiind recurs și nu apel.

Mai mult decât atât, s-a mai arătat că instanța de apel nu a dat o interpretare unitară legii aplicabile în cauză, fapt ce nu face decât să submineze conservarea raporturilor juridice.

Mai arată revizuentul că, în încercarea sa de a avea câștig de cauza, a formulat, pe rând, mai multe căi de atac apel, recurs, contestație în anulare, cerere de revizuire, însă toate cererile au fost respinse ca inadmisibile.

Revizuentul a mai susținut că, prin sentința civilă nr. 305 din data de 19.01.2017, Judecătoria Ploiești a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x din data de 26.04.2016 însă instanța de apel, a omis să cerceteze al doilea motiv de casare invocat de revizuent, ignorând astfel Decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Avocatul Poporului privind interpretarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator necesare legalității procesului-verbal de contravenție, pentru contravențiile sancționate de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din 25 martie 2015. Formă aplicabilă la 25 martie 2021.

Revizuentul, cu referire la istoricul litigiului dedus judecății, expus pe larg în cererea de revizuire, precum și la celelalte hotărâri pronunțate în cauză, a arătat că prezentul demers judiciar se justifică prin prisma corectării erorilor judiciare.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 131 și art. 132 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Așa cum reiese din actele și lucrăruile dosarului, în prezenta cerere au fost indicate ca temei pentru revizuire situațiile prev. art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac de retractare, competența de soluționare a acesteia revine, de regulă, instanței care a pronunțat hotărârea atacată, principiu consacrat în primul alineat al art. 510 din C. proc. civ., acesta stabilind că cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Revizuentul și-a îndreptatat prezenta cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești– secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016,susținând incidența motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Textul legal citat stabilește competența soluționării cererii de revizuire fundamentate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competență ce revine instanței care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă.

Rațiunea instituirii acestei norme de competență izvorăște din natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Din această perspectivă, numai instanța care a pronunțat hotărârea are abilitatea conferită de lege să o retracteze.

Independent de această împrejurare, revizuentul a mai invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: pct. 6) s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

În acest sens, nemulțumirea revizuentului care a determinat exercitarea prezentei căi de atac, constă în soluția pe care Tribunalul Prahova a pronunțat-o cu privire la apelul formulat de partea adversă, tribunalul fiind cel care a rezolvat fondul cauzei, respectiv Decizia nr. 3224 pronunțată în data 1.11.2017.

Revizuentul a invocat și motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, raportat la prevederile art. 510 alin. (2) prima teză C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre"

Hotărârile judecătorești care reprezintă "prima hotărâre" în sensul art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt deciziile civile pronunțate de Tribunalul Prahova.

În opinia revizuentului, Decizia nr. 3224/2017 pronunțată de Tribunalul Prahova care este contradictorie cu Decizia nr. 1613 din 16 iunie 2016 pronunțată într-o speță similară tot de Tribunalul Prahova, astfel că instanța mai mare în grad competentă material procesual să judece cererile de revizuire potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ. este Curtea de Apel Ploiești.

Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire

Față de dispozițiile legale anterior redate instituie un caz de necompetență de ordine publică de la care nu se poate deroga, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 510 alin. (1) C. proc. civ., va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată în baza dispozițiilor legale mai-sus menționate, în favoarea Curții de Apel Ploiești– secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești– secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, în favoarea Curții de Apel Ploiești –SCAF.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2021.