ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 21.04.2015 sub nr. x/212/2015, petenta SC A. SRL a solicitat schimbarea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x încheiat la data de 26.03.2015 de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța, din amendă contravențională în avertisment, în drept fiind invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și cele ale C. muncii.

Prin Sentința nr. 10697 din data de 30 septembrie 2015 Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petenta SC A. SRL împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/26.03.2015 întocmit de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță sesizată a reținut incidența dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost comisă fapta, textul de lege instituie o normă de competență exclusivă în favoarea acestei instanțe.

În cazul în care se constată comiterea faptei prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. j) din C. muncii, locul săvârșirii este localitatea unde angajatorul are sediul, obligația de a respecta clauzele contractului individual de muncă, inclusiv cele privitoare la repausul săptămânal conform art. 137 alin. (1) și (2) din Legea 53/2003 - Codul muncii, nu poate fi îndeplinită decât la sediul social al angajatorului, neavând relevanță locul unde se execută activitățile specifice.

Judecătoria Constanța a apreciat că locul săvârșirii contravenției îl reprezintă localitatea unde angajatorul își are sediul - localitatea Sibiu, care se află în circumscripția Judecătoriei Sibiu, astfel încât în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Prin Sentința nr. 6851 din data de 11 decembrie 2015 Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta SC A. SRL în contradictoriu cu intimatul I.T.M. Constanța în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Sibiu și Judecătoria Constanța, drept pentru care a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză și a înaintat dosarul instanței în drept să soluționeze conflictul negativ de competență - Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sibiu a constatat că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională se judecă de către judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Locul săvârșirii faptei contravenționale reținute în procesul-verbal seria CT nr. 18068 din 26.03.2015 îl reprezintă punctul de lucru al petentei situat în Centrul Comercial B.. Pentru stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează "locul săvârșirii contravenției" reglementat de art. 32 din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune analizarea conținutului contravenției, cu consecința identificării locului săvârșirii acesteia.

Prin urmare, contravenția prevăzută de art. 260 lit. j) C. muncii are ca element material nerespectarea de către angajator a repausului săptămânal la locul de muncă al angajatului, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege, respectiv punctul de lucru din Centrul Comercial B..

A reține altfel, ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului, așa cum sunt prevăzute de art. 260 C. muncii, lucru exclus având în vedere obiectul contravenției în litigiu. Mai mult, în conformitate cu art. 260 alin. (2) C. muncii "constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către inspectorii de muncă", iar potrivit alin. (3) "contravențiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispozițiile legislației în vigoare", respectiv O.G. nr. < 2/2001.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Petenta SC A. SRL a învestit instanța cu o plângere contravențională vizând schimbarea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x încheiat la data de 26.03.2015 de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța, din amendă contravențională în avertisment.

Prin actul contestat petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. j) Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, constând în neacordarea repausului săptămânal, în modalitatea reglementată de art. 137 alin. (1) și (2) din același act normativ, angajaților din magazinul A. din cadrul Centrului Comercial B.

Potrivit art. 260 alin. (1) lit. j) și alin. (3) din C. muncii:" (1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (...) j) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 RON la 3.000 RON; (...) (3) Contravențiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispozițiile legislației în vigoare."

În virtutea normei de trimitere de la art. 260 alin. (3) din C. muncii, sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora:

"Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția".

Astfel, pentru determinarea instanței competente prezintă relevanță stabilirea locului săvârșirii contravenției.

Din analiza dispozițiilor art. 260 alin. (1) lit. j) din C. muncii, se apreciază că locul săvârșirii contravenției este punctul de lucru al petentei/magazinul în care angajații au desfășurat activitate fără a le fi acordat repausul săptămânal în modalitatea prevăzută de lege, acesta fiind situat în raza teritorială a Judecătoriei Constanța.

Un argument în plus în acest sens este și acela că fapta a fost constatată de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța, în a cărui rază teritorială este situat punctul de lucru al petentei și nu de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu, în a cărui rază teritorială se află sediul social al acesteia.

La pronunțarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența sa anterioară în soluționarea unor conflicte de competență similare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 1870/2014 și nr. 587/2015.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2016.

Procesat de GGC - GV