ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1724/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secția Civilă din 3 iulie 2015 sub nr. x/2015, contestatoarea A. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj și Primăria Municipiului Calafat prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației și anularea actelor de executare, respectiv a popririi asupra pensiei lunare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711, 713, 714, 722 și art. 723 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 2597 din 19 februarie 2016, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. x/2015 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Primăria Municipiului Calafat, invocată de către intimata prin întâmpinarea depusă.

A fost admisă excepția tardivității invocate de către intimată în întâmpinarea depusă.

A fost respinsă ca tardivă contestația la executare formulată de către contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj și Primăria Municipiului Calafat prin Primar.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia definitivă nr. 1680 din 1 iulie 2016, Tribunalul Dolj a admis excepția netimbrării cererii de apel și a anulat ca netimbrată cererea de apel formulată de apelanta-contestatoare A. împotriva sentinței civile nr. 2597 din 19 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj și Primăria Municipiului Calafat prin Primar.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea A., solicitând admiterea recursului, anularea deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj și a sentinței pronunțate de Judecătoria Craiova, în sensul judecării cauzei pe fond.

Prin decizia civilă nr. 3 din 10 ianuarie 2017, Curtea de Apel Craiova a respins ca inadmisibil recursul formulat de contestatoarea A., împotriva deciziei civile nr. 1680 din 1 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, având ca obiect contestație la executare.

La data de 9 februarie 2017, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3 din 10 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. x/2015 și a deciziei civile nr. 1680 din 1 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj și Primăria Municipiului Calafat prin Primar.

Prin decizia civilă nr. 83 din 13 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă contestația în anulare formulată de către A. împotriva deciziei nr. 3 din 10 ianuarie 2017 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosar nr. x/2015 în contradictoriu cu intimatele Casa județeană de Pensii Dolj și Primăria Municipiului Calafat prin Primar.

A fost disjuns capătul de cerere având ca obiect contestație în anulare formulată de către A., împotriva deciziei nr. 1680 din 1 iulie 2016 a Tribunalului Dolj în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeana de Pensii Dolj și Primăria Municipiului Calafat prin Primar și s-a declinat competența de soluționare a acesteia, în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin decizia civilă nr. 1474/2017 din 23 iunie 2017, Tribunalul Dolj, secția I civilă admite excepția tardivității contestației în anulare, invocată din oficiu.

Constată nulitatea contestației în anulare formulată peste termenul legal de către contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1680 din 1 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Dolj și Primăria Municipiului Calafat prin Primar.

La data de 25 iulie 2017, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1474/2017 din 23 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, invocând ca temei legal dispozițiile art. 508 alin. (4) și art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2416/2017 din 21 noiembrie 2017, Tribunalul Dolj, secția I civilă respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimații Casa Județeană de Pensii Dolj și Primăria Municipiului Calafat prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1474/2017 din 23 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a declarat calea de atac denumită "apel", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 1985 din 9 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta A. împotriva deciziei civile nr. 2416/2017 din 21 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații Casa Județeană de Pensii Dolj și Primăria Municipiului Calafat prin Primar, având ca obiect "contestația în anularea deciziei Tribunalului Dolj nr. 1474/23.06.2017".

Împotriva deciziei nr. 1985 din 9 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a formulat recurs contestatoarea A..

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

În susținerea memoriului de recurs, recurenta arată că hotărârea pronunțată este nelegală și solicită instanței de recurs să constate nulitatea absolută a deciziei atacate, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra excepției nulității absolute a titlului executoriu nr. x emis la 11 martie 2015 de Primăria Calafat.

De asemenea, recurenta susține că instanța nu a pus în discuția părților considerentele menționate cu privire la faptul că apelanta a formulat o cale de atac ce nu este prevăzută de lege și, astfel a respins apelul ca inadmisibil.

În final, recurenta a solicitat instanței admiterea excepției nulității absolute a titlului executoriu nr. x emis la 11 martie 2015 de Primăria Calafat și a dosarelor de înființare a popririi, să se admită contestația la executare și să se anuleze sentința nr. 2597 din 19 februarie 2016, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. x/2015

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 14 martie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 28.03.2019, recurenta depunând puncte de vedere.

La termenul din 10 octombrie 2019, Înalta Curte - Completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă calea extraordinară de atac ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta A. împotriva deciziei civile nr. 2416/2017 din 21 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1474/2017 din 23 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.

În speța de față, decizia atacată cu recurs este definitivă, fiind pronunțată în calea de atac a apelului ce viza o contestație în anulare formulată împotriva unei decizii prin care a fost soluționată o contestație în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunțate în apel, care a soluționat un litigiu ce viza o contestație la executare.

Pentru stabilirea căi de atac la care ar fi supusă o hotărâre dată în contestație în anulare - chiar și într-o contestație în anulare formulată împotriva unei hotărâri pronunțate într-o altă contestație în anulare - trebuie identificată natura litigiului care a condus la pornirea procesului de față, or, cererea introductivă de instanță este o contestație la executare.

Astfel, căile de atac reglementate în materia contestației la executare sunt prevăzute de dispozițiile art. 718 C. proc. civ., ce prevăd că hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie - și art. 715 alin. (4) - contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit - care pot fi atacate în condițiile dreptului comun, dar aceste ultime două cazuri nu sunt incidente in speță.

Totodată, se reține că în cauză a mai fost promovat un apel, respectiv cel soluționat prin decizia civilă nr. 1680 din 1 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj.

Astfel, prin dispozițiile art. 10 C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător și prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Pentru aceste considerente, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu mai era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În consecință, față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În acest context, Înalta Curte apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile legale ce prevăd unele sancțiuni referitoare la încălcarea obligațiilor privind desfășurarea procesului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., se sancționează cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON, "introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice".

Conform art. 12 C. proc. civ.:

"drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți. Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare. De asemenea, partea care nu își îndeplinește cu bună-credință obligațiile procesuale răspunde potrivit alin. (2)".

Dreptul subiectiv civil al unei persoane reprezintă "posibilitatea recunoscută de lege subiectului activ în virtutea căreia acesta poate, în limitele dreptului și a moralei, să aibă o anumită conduită, să pretindă o conduită corespunzătoare de la subiectul pasiv și să ceară concursul forței coercitive a statului în caz de nevoie".

Liberul acces la justiție nu trebuie interpretat ca un drept absolut în sensul că odată recunoscut i se permite petentului să ignore orice alte obligații în legătură cu justiția.

Pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanator, vexator pentru magistrați ori pentru instanță.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurenta A. prin formularea mai multor căi de atac extraordinare împotriva unor hotărâri soluționate pe excepție, își exercită acest drept procesual în mod abuziv și contrar scopului pentru care acesta a fost recunoscut de lege și de art. 12 alin. (1) și (2) C. proc. civ., iar în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. va dispune amendarea acesteia cu suma de 100 RON.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1985 din 9 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și va dispune amendarea acesteia cu suma de 100 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1985 din 9 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele Primăria Municipiului Calafat prin primar și Casa Județeană de Pensii Dolj.

Aplică recurentei A. sancțiunea amenzii în sumă de 100 RON.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile pentru amendă. Cererea se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2019.