ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1680/2016

Decizia nr. 1680/2016 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea formulată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Dragășani sub nr. x/223/2015 la 15 martie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajul averii succesorale rămase de pe urma autoarei C., decedată la data de 14 ianuarie 1981. În motivare cererii, s-a arătat că autoarea C. a fost soția sa, având domiciliul conjugal în Dragășani, jud. Vâlcea, iar în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție egală, a dobândit un apartament cu trei camere și dependințe în suprafață de 68,25 m.p., situat în Dragășani, la adresa menționată. Reclamantul a mai susținut că ultimul domiciliu al defunctei a fost în Drăgășani, decedând în data de 14 ianuarie 1981 în comuna Gornet-Cricov, jud. Prahova.

Prin sentința civilă nr. 267 din 10 februarie 2016, Judecătoria Drăgășani a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că ultimul domiciliu al defunctei C. s-a aflat în municipiul Brașov, astfel cum rezultă atât din cuprinsul certificatului de deces depus la dosar, cât și din cuprinsul încheierii nr. 1 din 27 octombrie 2015 de verificare a evidențelor succesorale ale Camerei Notarilor Publici și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, emisă de Societatea Profesională Notarială D., aflată la dosar. De asemenea, a mai reținut că prevederile art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. au stabilit imperativ că, în materie de moștenire, competența judecării cauzei revine instanței în a cărei rază teritorială s-a aflat ultimul domiciliu al defunctului, competența teritorială fiind una exclusivă. Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov a admis excepția de necompetenta teritorială exclusivă și a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani. A constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Brașov și Judecătoria Drăgășani, a dispus suspendarea cauzei și trimiterea dosarului, în vederea soluționării regulatorului de competență, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv certificatul de deces eliberat de Primăria comunei Gornet-Cricov, reiese că defuncta a decedat la data de 14 ianuarie 1981 și a avut ultimul domiciliu în Brașov, iar la momentul decesului era căsătorită cu reclamantul cu domiciliul în Drăgășani, astfel cum reiese din copia buletinului de identitate. Aceeași concluzie se desprinde și din declarațiile autentificate prin încheierile nr. 1333 din data de 11 august 2015 și nr. 1334 din data de 11 august 2015 de Biroul Notarial Public E. din Drăgășani, date de numiții F., respectiv G. din care reiese că defuncta și soțul acesteia au locuit în municipiul Drăgășani din anul 1977 până în decembrie 1980, când defuncta a fost dusă la părinții reclamantului, fiind grav bolnavă și unde a și decedat o lună mai târziu.

Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 iulie 2016, fiind fixat termen pentru soluționare la 28 septembrie 2016. Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani, pentru considerentele care succed: Art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede că „În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar”.

Acest articol reglementează competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliu al defunctului, preluând cu unele modificări, regula de competență din art. 14 din C. proc. civ. de Ia 1865. Chestiunea de drept care a determinat ivirea prezentului conflict de competență este reprezentată de interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o sintagmei ultimul domiciliu al defunctului din cuprinsul art. 118 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în situația în care domiciliul în fapt al defunctului și locul în care acesta a decedat, nu coincide cu mențiunile din actele de stare civilă, respectiv cartea de identitate și certificatul de deces.

Ca noțiune, ultimul domiciliu al defunctului corespunde ultimei locuințe efective a acestuia, indiferent daca respectiva locuință a fost sau nu înscrisă în actul său de identitate. Asocierea explicită pe care legiuitorul o face în definiția domiciliului din noul C. civ., cu locuința principală, nu semnifică o îndepărtare de concepția domiciliului, ca locuință efectivă, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu, ca situație de fapt, susceptibilă de probare prin orice mijloc de probațiune și lăsată la aprecierea suverană a instanței, nu ideea de domiciliu ca noțiune juridică.

În cauza de față, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unei cereri de ieșire din îndiviziune formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu intimata B., ca urmare a decesului autoarei lor comune, C. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv Dosarul nr. x/223/2015 al Judecătoriei Drăgășani, reiese că defuncta a decedat la data de 14 ianuarie 1981 și a avut ultimul domiciliu în Brașov, potrivit mențiunilor din cartea de identitate. Cu toate acestea însă, din dovezile administrate în fata Judecătoriei Drăgășani, respectiv declarațiile autentificate prin încheierile nr. 1333 din 11 august 2015 și nr. 1334 din 11 august 2015 la Biroul Notarial Public E. din Drăgășani, date de numiții F., respectiv G., rezultă că defuncta și soțul acesteia au locuit în municipiul Drăgășani din anul 1977 până în decembrie 1980, când defuncta a fost dusă la părinții reclamantului, fiind grav bolnavă și unde a și decedat o lună mai târziu.

Totodată, din răspunsurile la interogatoriul luat din oficiu reclamantului și pârâtei în fața judecătoriei Drăgășani, a rezultat că defuncta a locuit în municipiul Brașov începând cu anul 1965 și până în 1968, iar din 1968 s-au mutat în Drăgășani, unde au locuit până 1980. Din răspunsul pârâtei la interogatoriu a reieșit că din 15 septembrie 1980 defuncta, grav bolnavă de cancer, a locuit efectiv până la deces în casa bunicilor pârâtei, socrii defunctei, care au îngrijit-o, ultimul domiciliu efectiv fiind însă în municipiul Drăgășani.

Împrejurarea că la dosarul cauzei există încheierea nr. 1 din 27 octombrie 2015 privind verificările efectuate în evidențele succesorale ale Camerei Notarilor Publici și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, emisă de Societatea Profesională Notarială D., nu este în măsură să determine o altă instanță competentă teritorial în soluționarea cererii de partaj succesoral, cu eludarea dispozițiilor imperative ale prevederilor art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., devreme ce chiar Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială prevede că „în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, notarul public are competență generală, cu excepțiile prevăzute în situațiile următoare: a) procedura succesorală notarială este de competența notarului public din biroul notarial situat în circumscripția teritorială a judecătoriei în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu”.

Or, conform mențiunilor din cuprinsul cererii prin care biroul notarial a fost sesizat, aflat la Dosarul nr. x/223/2015 al Judecătoriei Drăgășani, se precizează că actul notarial a fost solicitat în vederea soluționării dosarului de partaj succesoral aflat pe rolul Judecătoriei Drăgășani. Cum din probele existente la dosarul cauzei reiese că defuncta C., din anul 1977 până în decembrie 1980, a avut domiciliul efectiv în municipiul Drăgășani, competența de soluționarea a cererii de partaj succesoral formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimata B. aparține Judecătoriei Drăgășani, între mențiunile existente în actele de stare civilă și situația de fapt, prevalând, în această împrejurare, situația de fapt.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționarea a cererii privind acțiunea formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata B. având ca obiect ieșire din indiviziune, partaj succesoral de pe urma defunctei C. în favoarea Judecătoriei Drăgășani.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cererii privind acțiunea formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata B. având ca obiect ieșire din indiviziune, partaj succesoral de pe urma defunctei C., în favoarea Judecătoriei Drăgășani. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2016.