ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1680/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1680/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1680/2016
Asupra cauzei civile de față,
constată următoarele:
Prin cererea formulată, înregistrată
pe rolul Judecătoriei Dragășani sub nr. x/223/2015 la 15 martie 2016,
reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., pentru ca prin hotărârea
ce se va pronunța să se dispună partajul averii succesorale rămase
de pe urma autoarei C., decedată la data de 14 ianuarie 1981.
În motivare cererii, s-a arătat
că autoarea C. a fost soția sa, având domiciliul conjugal în Dragășani,
jud. Vâlcea, iar în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție
egală, a dobândit un apartament cu trei camere și dependințe în suprafață
de 68,25 m.p., situat în Dragășani, la adresa menționată.
Reclamantul a mai susținut
că ultimul domiciliu al defunctei a fost în Drăgășani, decedând
în data de 14 ianuarie 1981 în comuna Gornet-Cricov, jud. Prahova.
Prin sentința civilă
nr. 267 din 10 februarie 2016, Judecătoria Drăgășani a admis
excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Brașov.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța a reținut că ultimul domiciliu al defunctei
C. s-a aflat în municipiul Brașov, astfel cum rezultă atât din cuprinsul
certificatului de deces depus la dosar, cât și din cuprinsul încheierii
nr. 1 din 27 octombrie 2015 de verificare a evidențelor succesorale ale Camerei
Notarilor Publici și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România,
emisă de Societatea Profesională Notarială D., aflată la dosar.
De asemenea, a mai reținut că prevederile art. 118 din Legea nr. 134/2010
privind C. proc. civ. au stabilit imperativ că, în materie de moștenire,
competența judecării cauzei revine instanței în a cărei rază
teritorială s-a aflat ultimul domiciliu al defunctului, competența teritorială
fiind una exclusivă.
Învestită prin declinare,
Judecătoria Brașov a admis excepția de necompetenta teritorială
exclusivă și a decimat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Drăgășani. A constatat intervenit conflictul
negativ de competență între Judecătoria Brașov și Judecătoria
Drăgășani, a dispus suspendarea cauzei și trimiterea dosarului,
în vederea soluționării regulatorului de competență, Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța a reținut că, din înscrisurile aflate la dosarul
cauzei, respectiv certificatul de deces eliberat de Primăria comunei Gornet-Cricov,
reiese că defuncta a decedat la data de 14 ianuarie 1981 și a avut ultimul
domiciliu în Brașov, iar la momentul decesului era căsătorită
cu reclamantul cu domiciliul în Drăgășani, astfel cum reiese din
copia buletinului de identitate.
Aceeași concluzie se desprinde
și din declarațiile autentificate prin încheierile nr. 1333 din data de
11 august 2015 și nr. 1334 din data de 11 august 2015 de Biroul Notarial Public
E. din Drăgășani, date de numiții F., respectiv G. din care
reiese că defuncta și soțul acesteia au locuit în municipiul Drăgășani
din anul 1977 până în decembrie 1980, când defuncta a fost dusă la părinții
reclamantului, fiind grav bolnavă și unde a și decedat o lună
mai târziu.
Conflictul negativ de competență
a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
la data de 18 iulie 2016, fiind fixat termen pentru soluționare la 28 septembrie
2016.
Înalta Curte va stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani,
pentru considerentele care succed:
Art. 118 din Legea nr. 134/2010
privind C. proc. civ., prevede că „În materie de moștenire, până
la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței
celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la validitatea
sau executarea dispozițiilor testamentare; cererile privitoare la moștenire
și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile
pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia cererile legatarilor
sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau
împotriva executorului testamentar”.
Acest articol reglementează
competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei
circumscripție se află ultimul domiciliu al defunctului, preluând cu unele
modificări, regula de competență din art. 14 din C. proc. civ. de
Ia 1865.
Chestiunea de drept care a determinat
ivirea prezentului conflict de competență este reprezentată de interpretarea
diferită pe care instanțele au dat-o sintagmei ultimul domiciliu al defunctului
din cuprinsul art. 118 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în
situația în care domiciliul în fapt al defunctului și locul în care acesta
a decedat, nu coincide cu mențiunile din actele de stare civilă, respectiv
cartea de identitate și certificatul de deces.
Ca noțiune, ultimul domiciliu
al defunctului corespunde ultimei locuințe efective a acestuia, indiferent
daca respectiva locuință a fost sau nu înscrisă în actul său
de identitate. Asocierea explicită pe care legiuitorul o face în definiția
domiciliului din noul C. civ., cu locuința principală, nu semnifică
o îndepărtare de concepția domiciliului, ca locuință efectivă,
dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu, ca situație de fapt, susceptibilă
de probare prin orice mijloc de probațiune și lăsată la aprecierea
suverană a instanței, nu ideea de domiciliu ca noțiune juridică.
În cauza de față, instanța
de judecată a fost învestită cu soluționarea unei cereri de ieșire
din îndiviziune formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu intimata B., ca
urmare a decesului autoarei lor comune, C.
Din înscrisurile aflate la dosarul
cauzei, respectiv Dosarul nr. x/223/2015 al Judecătoriei Drăgășani,
reiese că defuncta a decedat la data de 14 ianuarie 1981 și a avut ultimul
domiciliu în Brașov, potrivit mențiunilor din cartea de identitate.
Cu toate acestea însă, din
dovezile administrate în fata Judecătoriei Drăgășani, respectiv
declarațiile autentificate prin încheierile nr. 1333 din 11 august 2015 și
nr. 1334 din 11 august 2015 la Biroul Notarial Public E. din Drăgășani,
date de numiții F., respectiv G., rezultă că defuncta și soțul
acesteia au locuit în municipiul Drăgășani din anul 1977 până
în decembrie 1980, când defuncta a fost dusă la părinții reclamantului,
fiind grav bolnavă și unde a și decedat o lună mai târziu.
Totodată, din răspunsurile
la interogatoriul luat din oficiu reclamantului și pârâtei în fața judecătoriei
Drăgășani, a rezultat că defuncta a locuit în municipiul Brașov
începând cu anul 1965 și până în 1968, iar din 1968 s-au mutat în Drăgășani,
unde au locuit până 1980. Din răspunsul pârâtei la interogatoriu a reieșit
că din 15 septembrie 1980 defuncta, grav bolnavă de cancer, a locuit efectiv
până la deces în casa bunicilor pârâtei, socrii defunctei, care au îngrijit-o,
ultimul domiciliu efectiv fiind însă în municipiul Drăgășani.
Împrejurarea că la dosarul
cauzei există încheierea nr. 1 din 27 octombrie 2015 privind verificările
efectuate în evidențele succesorale ale Camerei Notarilor Publici și ale
Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, emisă de Societatea
Profesională Notarială D., nu este în măsură să determine
o altă instanță competentă teritorial în soluționarea cererii
de partaj succesoral, cu eludarea dispozițiilor imperative ale prevederilor
art. 118 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., devreme ce chiar Legea
nr. 36/1995 privind activitatea notarială prevede că „în îndeplinirea
atribuțiilor ce îi revin, notarul public are competență generală,
cu excepțiile prevăzute în situațiile următoare: a) procedura
succesorală notarială este de competența notarului public din biroul
notarial situat în circumscripția teritorială a judecătoriei în care
defunctul și-a avut ultimul domiciliu”. Or, conform mențiunilor din cuprinsul
cererii prin care biroul notarial a fost sesizat, aflat la Dosarul nr. x/223/2015
al Judecătoriei Drăgășani, se precizează că actul
notarial a fost solicitat în vederea soluționării dosarului de partaj
succesoral aflat pe rolul Judecătoriei Drăgășani.
Cum din probele existente la dosarul
cauzei reiese că defuncta C., din anul 1977 până în decembrie 1980, a
avut domiciliul efectiv în municipiul Drăgășani, competența
de soluționarea a cererii de partaj succesoral formulată de reclamantul
A. în contradictoriu cu intimata B. aparține Judecătoriei Drăgășani,
între mențiunile existente în actele de stare civilă și situația
de fapt, prevalând, în această împrejurare, situația de fapt.
Pentru considerentele mai sus arătate,
Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționarea
a cererii privind acțiunea formulată de petentul A. în contradictoriu
cu intimata B. având ca obiect ieșire din indiviziune, partaj succesoral de
pe urma defunctei C. în favoarea Judecătoriei Drăgășani.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cererii privind acțiunea formulată de petentul A.
în contradictoriu cu intimata B. având ca obiect ieșire din indiviziune, partaj
succesoral de pe urma defunctei C., în favoarea Judecătoriei Drăgășani.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 28 septembrie 2016.