ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2025

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.06.2024, sub nr. x/2024, reclamanța A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dezbătută succesiunea cu un supliment de moștenitor, după defuncta D. .

În motivare, reclamanta a arătat că în urma decesului numitei D. a fost eliberat de Notarial de Stat Campina certificatul de moștenitor nr. x/1986 rămânând ca moștenitori: E. și F., în calitate de fii, în prezent decedați și G., în calitate de fiica, în prezent decedată.

De pe urma defunctului E. au rămas trei moștenitori (H., A., E.-Marius), aceștia dezbătând succesiunea de pe urma defunctului lor tată.

Astfel, a solicitat să se constate calitatea de moștenitori a părților, să se stabilească și cotele de moștenitori și să se constate dezbătută succesiunea cu un supliment de moștenitor, după defuncta D..

A precizat reclamanta faptul că imobilul care face parte din masa succesorala este situat în orașul Comarnic str. x Județul Prahova și că a încercat sa soluționeze litigiul pe cale amiabila însă moștenitorii au refuzat orice colaborare.

Prin sentința civilă nr. 6564 din 21 noiembrie 2024, Judecătoria Câmpina a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Brașov.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere precizările reclamantei A., în sensul că obiectul prezentului dosar îl constituie dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei G., astfel că, în raport cu dispozițiile art. 118 C. proc. civ., văzând că ultimul domiciliu al acesteia s-ar fi aflat în Brașov, potrivit certificatului de deces aflat la dosar, a apreciat că judecătoriei în a cărei circumscripție se află loc. Brașov îi revine competența de soluționare a cauzei.

Primind dosarul, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 1421 din 20 februarie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, apreciind că scopul prezentei acțiuni este reprezentat de partajarea imobilului situat în orașul Comarnic, strada x nr. 115, județul Prahova, imobil aparținând defunctei D., decedată la data de 12.03.1986, având ultimul domiciliu în Comarnic.

A reținut instanța că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) și (2) C. proc. civ., care prevăd că până la ieșirea din indiviziune, cererile care privesc moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței de la ultimul domiciliu al oricăruia dintre defuncți.

Astfel, constatând că nu s-a realizat ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în orașul Comarnic, strada x nr. 115, județul Prahova, acest bun revenind moștenitorilor E. (decedat - tatăl reclamantei), F. și G. (decedată - mama pârâților), în calitate de descendenți ai defunctei D., a apreciat că revine Judecătoriei Sinaia competența de soluționare a cauzei.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sinaia, prin sentința civilă nr. 438 din 14 august 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut incidența în speță a acelorași dispoziții menționate de Judecătoria Câmpina și Judecătoria Brașov, și anume art. 118 C. proc. civ., însă a apreciat că din actele dosarului și susținerile reclamantei rezultă că obiectul cererii îl constituie dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei G., iar nu a defunctei D., decedată la data de 24 iunie 2016, a cărei succesiune a fost deja dezbătută, fiind eliberate certificatul de moștenitor și certificatul suplimentar de moștenitor de pe urma acesteia, prin care s-au stabilit moștenitorii și cotele de care aceștia dispun.

Având în vedere că legea prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei de la ultimul domiciliu al defunctului, iar din certificatul de deces nr. x rezultă că ultimul domiciliu al defunctei G. a fost în municipiul Brașov, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brașov, potrivit anexei la Hotărârea nr. 1217/2023 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea, instanța a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea acestei instanțe.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 07.06.2024, astfel cum a fost precizată la data de 01.07.2024, reclamanta a învestit instanța cu o cerere prin care solicită dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei G., constatarea calității de moștenitori a părților și stabilirea cotelor ce le revin acestora din imobilul situat în orașul Comarnic, județul Prahova, precum și ieșirea din indiviziune cu privire la acest imobil.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța cu trei capete de cerere prin care urmărește dezbaterea succesiunii după defuncta G., și un capăt de cerere prin care se urmărește ieșirea din indiviziune.

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: … 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia…"

Norma procesuală evocată reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, în materie de succesiune, limitând în timp efectele imperative până la ieșirea din indiviziune. În alte cuvinte, atâta timp cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune, împărțeala nefiind realizată, este competentă instanța de la ultimul domiciliu al defunctului.

Rațiunea textului constă în aceea că la locul ultimului domiciliu al defunctului se găsesc în mod obișnuit majoritatea sau cele mai importante bunuri ale acestuia, documente referitoare la moștenire, astfel încât probatoriul să poată fi administrat în condiții optime.

Totuși, aceste dispoziții legale se vor aplica și în situația în care în masa succesorală se află un imobil care nu este situat în circumscripția instanței ultimului domiciliu al defunctului, atâta vreme cât, așa cum s-a arătat anterior, cererea de împărțeală judiciară cu privire la acesta s-a făcut anterior finalizării procedurii succesorale.

Cum în cauză obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie tocmai solicitarea de sistare a stării de indiviziune în raport cu defuncta G., rezultă că instanța competentă a soluționa pricina, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., este cea în circumscripția căreia se regăsește ultimul domiciliu al acesteia.

În acest sens, potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

Din certificatul de deces depus la dosar reiese că defuncta G. a decedat la data de 04 ianuarie 2018, iar ultimul său domiciliu a fost în Brașov, str. x, jud. Brașov, conform mențiunilor de la rubrica "domiciliu".

Nu poate fi primită teza potrivit căreia obiectul acțiunii l-ar reprezenta dezbaterea unor moșteniri succesive, în condițiile în care succesiunile de pe urma defuncților D. și E. au fost deja dezbătute, după cum nu se poate susține în mod valabil că, prin acțiunea dedusă judecății, se urmărește emiterea unui certificat de moștenitor suplimentar de pe urma defunctei D., în condițiile în care nu se urmărește suplimentarea moștenitorilor sau a masei succesorale, imobilul din orașul Comarnic, str. x, jud. Prahova fiind inclus deja în masa succesorală a defunctei primare, astfel cum reiese din certificatul de moștenitor nr. x din 05 august 1986 emis de Notariatul de Stat local Câmpina.

Pentru aceste considerente, văzând că ultimul domiciliu al defunctei G. a fost în loc. Brașov, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.