ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1030/2023

Ședința publică din data de 7 iunie 2023

asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina în data de 08 decembrie 2021, sub nr. dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajul bunurilor comune rămase de pe urma defunctei E., constatarea deschiderii succesiunii defunctei E., decedată la data de 6.07.2021, constatarea calității de moștenitor de pe urma defunctei a pârâților și constatarea unui drept de creanță în patrimoniul reclamantului cu privire la succesiunea defunctei.

În data de 13 aprilie 2022, a depus întâmpinare pârâta B., prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpina motivat de faptul că ultimul domiciliu al defunctei a fost în mun. Constanța, Aleea x, jud. Constanța, imobil în raport de care reclamantul solicită un drept de retenție.

2.1 Prin sentința nr. 3188 din 27 octombrie 2022, Judecătoria Câmpina a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta B., prin întâmpinare. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

S-a constatat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care se urmărește constatarea deschiderii succesiunii defunctei E., decedată la data de 6.07.2021, constatarea calității de moștenitor de pe urma defunctei a pârâților și constatarea unui drept de creanță în patrimoniul reclamantului cu privire la succesiunea defunctei, sunt incidente normele speciale de stabilire a competenței prevăzute de art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., text de lege care reglementează o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței celui din urmă domiciliu al defunctei.

S-a observat că ultimul domiciliu al defunctei coincide cu locul deschiderii moștenirii, astfel cum prevede art. 954 alin. (2) teza I C. civ., iar, potrivit certificatului de deces depus la dosar, defuncta E. a avut ultimul domiciliu în jud. Constanța.

Drept urmare, reținând și incidența art. 123 alin. (1) C. proc. civ. în privința celorlalte capete de cerere, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța

2.2 Prin sentința civilă nr. 1413 din 16 februarie 2023, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, precum și de reclamantul A.. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina. A suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

S-a reținut, în esență, că noțiunea de "ultimul domiciliu" nu se referă strict la domiciliul menționat în actul de identitate al defunctului, ci la locuința principală în fapt a acestuia, conform art. 87 C. civ., rațiunea textului de lege fiind aceea că în locul în care defunctul a locuit anterior intervenirii decesului pot fi soluționate mai ușor problemele ce privesc moștenirea, de aici culegându-se mai lesne informații în legătură cu prezumtivii moștenitori și conținutul masei succesorale.

S-a constatat că, din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant, defuncta E. a avut locuința principală la momentul intervenirii decesului, precum și anterior timp de 20 de ani, în localitatea Câmpina.

Drept urmare, având în vedere că ultimul domiciliu (în sensul C. civ.) al defunctei este criteriul în raport de care se determină competența teritorială de soluționare a cauzelor privitoare la moștenire, a apreciat că nu Judecătoria Constanța este competentă teritorial să soluționeze cererea formulată de reclamant, ci Judecătoria Câmpina.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Desesizarea celor două instanțe, aflate în conflict, a fost determinată de interpretarea diferită a noțiunii de "ultim domiciliu" al defunctei, prima instanță, reținând în motivarea soluției de declinare a competenței, domiciliul menționat în cuprinsul cărții de identitate la momentul survenirii decesului, în timp ce a doua instanță a acordat valență domiciliului în fapt al defunctei.

Potrivit art. 954 alin. (2) C. civ.:

"moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."

Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 118 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.

(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți".

În cauză, demersul judiciar inițiat de reclamantul A. vizează stabilirea calității de moștenitori a pârâților, partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctei E., decedată în data de 06.07.2021 și obligarea acestora la plata creanțelor deținute împotriva moștenirii.

Prin urmare, întrucât reclamantul se pretinde creditor al defunctei și solicită valorificarea unui drept de creanță față de pârâți, în calitate de moștenitori, cererea de chemare în judecată are regimul juridic al unei cereri în materie de moștenire, fiind incidente normele de competență prevăzute de dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., precitate.

Așadar, potrivit normelor de competență exclusivă reglementate de art. 118 C. proc. civ., ceea ce interesează în stabilirea instanței competente teritorial să judece cauza este ultimul domiciliu al defunctei.

Or, din actele dosarului, respectiv certificatul de deces seria xnr. x eliberat la data de 02.11.2021 de Consiliul Local al Municipiului Câmpina - Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanelor - Stare civilă a rezultat că ultimul domiciliu al defunctei, în sensul normelor legale anterior citate, a fost în mun. Constanța, Aleea x, jud. Constanța.

Împrejurarea că, anterior decesului, defuncta a locuit o perioadă de timp în Câmpina, unde a intervenit și decesul acesteia, nu are relevanță în speță, câtă vreme la determinarea instanței competente trebuie să se țină seama de ultimul domiciliu al defunctei, astfel cum rezultă din certificatul de deces, dispozițiile art. 954 alin. (2) C. civ. fiind imperative și fără echivoc în acest sens.

Este relevant în determinarea instanței competente cu soluționarea pricinii inclusiv aspectul că obiectul acțiunii deduse judecății de către reclamant vizează atât o creanță asupra succesiunii, în legătură cu sulta la care a fost obligată defuncta ca urmare a ieșirii din indiviziune asupra apartamentului care a aparținut acesteia, precum și în legătură cu contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri efectuate cu privire la același imobil, dar, în special, și pretinderea unui drept de retenție asupra imobilului situat la adresa la care figurează ultimul domiciliu al defunctei, situat în municipiul Constanța.

Pe cale de consecință, în cazul concret dedus judecății, din coroborarea prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. cu dispozițiile imperative ale art. 954 alin. (2) C. civ., Înalta Curte va reține că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Constanța, urmând a dispune, în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.