ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2055/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, secția civilă, în data de 14 martie 2022, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G., H., I., J.:

În subsidiar, dacă se va aprecia valabilitatea înscrisului numit "testament", a solicitat reducțiunea testamentului până la cotitatea disponibilă, respectiv 1/2 din masa succesorală; ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură a cotei ce i se cuvine reclamantului sau, dacă pârâții sunt de acord, atribuirea întregii mase succesorale către aceștia sau către o parte dintre aceștia și obligarea pârâților la sultă în favoarea reclamantului.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 810 și art. 859 din C. civ. de la 1864, art. 3 și art. 4 din Legea nr. 71/2011, art. 964- 966, art. 975 și art. 1087 din noul C. civ.

În data de 21 iulie 2022, pârâții B., C., E., G., H. și I. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța de a soluționa cererea de dezbatere a succesiunii defunctei K..

Prin sentința civilă nr. 2524 din 14 martie 2022, pronunțată de Judecătoria Constanța, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, cu privire la capetele de cerere privind dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei K., stabilirea masei succesorale de pe urma defunctei K., stabilirea calității reclamantului de unic moștenitor de pe urma defunctei K., stabilirea cotei succesorale ce îi revine reclamantului de 1/1 din întreaga masă succesorală de pe urma defunctei K., constatarea nulității absolute a testamentului olograf al defunctei K..

A fost declinată competența de soluționare a capetelor de cerere anterior menționate și formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

A fost disjuns capătul de cerere privind dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului L., formarea dosarului nr. x/2022, cu termen de pronunțare la data de 14 martie 2022, pe excepția inadmisibilității.

În motivare, această instanță a reținut, în esență, că în speță nu este vorba despre mai multe moșteniri prin retransmitere, întrucât defuncta K. a decedat anterior defunctului L., iar aceasta nu avea vocație la moștenirea rămasă de pe urma defunctului L..

S-a mai reținut că defuncta K. a avut ultimul domiciliu în București, astfel cum rezultă din certificatul de deces ce se regăsește la dosar, iar bunul față de care se solicită a se constata că face obiectul masei succesorale este situat în municipiul București.

La termenul din 27 ianuarie 2022, reclamantul a depus cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin intermediul căreia a solicitat introducerea în masa succesorală a defunctei K. a unor bunuri imobile situate în Județul Ilfov și Călărași, deci nu în circumscripția Judecătoriei Constanța.

A mai reținut instanța cu privire la defunctul L. că a fost emis certificatul de calitate de moștenitor nr. 50/12.08.2020, prin care reclamantul A. apare ca fiind unic moștenitor rămas de pe urma fratelui său defunct, iar potrivit încheierii prealabile nr. 04/13.10.2021 emisă de M., procedura succesorală a defunctului L., decedat la data de 20 iulie 2020, s-a dezbătut la M. în baza certificatului nr. x/10.09.2020 de Camera Notarilor Publici Constanța.

Prin urmare, instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., cu privire la capătul de cerere privind dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei K., nefiind în prezența unor moșteniri deschise succesiv, asupra cărora instanța ar trebui să se pronunțe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6555 din 28 septembrie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamantul a sesizat instanța cu stabilirea calității sale de moștenitor al defunctului L., decedat la data de 20.07.2020 cu ultimul domiciliu în municipiul Constanța, jud. Constanța, de pe urma căruia a fost emis certificatul nr. x/10.09.2020 eliberat de Camera Notarilor Publici Constanța, invocând, totodată, calitatea sa de moștenitor al defunctei K. decedată la data de 26.12.2017, cu ultimul domiciliul în municipiul București, prin reprezentare ca urmare a decesului fratelui său L..

Astfel, a apreciat că, în cauză, se pune problema unor moșteniri deschise succesiv și că defunctul L. a avut ultimul domiciliu în raza teritorială a Judecătoriei Constanța care, potrivit prevederilor art. 118 alin. (2) C. proc. civ. este competentă să soluționeze cauza, întrucât acest text legal reglementează un caz de prorogare legală de competență, deoarece instanța aleasă de reclamant devine competentă să judece litigiul și în raport cu cereri care, formulate de sine stătător, ar fi atras competența teritorială a altei instanțe, respectiv cea de la ultimul domiciliu a altor defuncți.

Instanța a mai apreciat că, deși defuncta K. a avut ultimul domiciliu în municipiul București, sector 6 (fapt ce ar fi atras competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București), prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat stabilirea cotelor ce îi revin din succesiunea acesteia, invocând calitatea sa de moștenitor al defunctului L., cu ultimul domiciliu în raza teritorială a Judecătoriei Constanța.

Prin urmare, instanța a reținut că, în exercitarea drepturilor recunoscute de lege cu privire la alegerea instanței competente conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul a introdus acțiunea la Judecătoria Constanța, în a cărei circumscripție se afla ultimul domiciliu al autorului său și bunurile aflate în indiviziune.

A mai observat instanța că, întrucât a fost dedus judecății un partaj succesoral, este incident art. 118 C. proc. civ., în condițiile în care succesiunea nu a fost dezbătută anterior prin care să fi fost fost stabilite cotele succesorale, masa succesorală și sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilele invocate prin cererea de chemare în judecată și cererea modificatoare.

De asemenea, instanța apreciat că în stabilirea competenței este lipsit de relevanță aspectul dezbaterii succesiunii la notar de pe urma defunctului L., în condițiile în care reclamantul a înțeles să sesizeze instanța de judecată cu capetele de cerere privind deschiderea succesiunii de pe urma acestui defunct, stabilirea calității de moștenitor, stabilirea cotelor succesorale și ieșirea din indiviziune, în stabilirea competenței neprezentând relevanță soluția pe fond a acestor cereri.

Concluzionând, această instanță a precizat că analizarea de către Judecătoria Constanța a faptului că nu există o moștenire prin retransmitere vizează aspecte ce țin de fondul cauzei, iar nu de analizarea excepției necompetenței teritoriale, și chiar și în ipoteza în care reclamantul nu ar fi sesizat instanța de judecată cu stabilirea calității sale de moștenitor de pe urma defunctului L. și ar fi solicitat doar partajul bunurilor imobile ca urmare a calității sale de moștenitor de pe urma acestui defunct, instanța competentă ar fi fost tot Judecătoria Constanța prin aplicarea dispozițiilor art. 118 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Constanța și Judecătoria Sectorului 6 București.

În speță, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., acesta a solicitat să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei K., decedată la data de 26 decembrie 2017 și a defunctului L., decedat la data de 20 iulie 2020, să se stabilească masa succesorală rămasă de pe urma defunctei K., care se compune din apartament din municipiul București, str. x, să se stabilească calitatea reclamantului de unic moștenior al defuncților și, pe cale de consecință, stabilirea cotei de 1/1 din întreaga masă succesorală, să se constate nulitatea absolută a testamentului olograf presupus lăsat de către defuncta K. la data de 21 martie 2010. În subsidiar, reclamantul a solicitat reducțiunea testamentului până la cotitatea disponibilă, respectiv 1/2 din masa succesorală, ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură a cotei ce i se cuvine reclamantului sau, dacă pârâții sunt de acord, atribuirea întregii mase succesorale către aceștia sau către o parte dintre aceștia și obligarea la sultă în favoarea reclamantului.

Raportat la conținutul concret al cererii de chemare în judecată se observă că aceasta este o cerere în materie de moștenire, formulată până la ieșirea din indiviziune și privește mai multe moșteniri deschise succesiv, câtă vreme reclamantul solicită ca instanța să statueze în ceea ce privește calitatea de succesor al defuncților K. și L..

Se reține în același timp că potrivit certificatelor de deces aflate în dosarul Judecătoriei Constanța la filele x, K. a decedat la data de 26 decembrie 2017, în Voluntari, județul Ilfov, iar ultimul domiciliu l-a avut în București, iar L. a decedat la data de 20 iulie 2020, în Constanța, unde a avut și ultimul domiciliu, de pe urma căruia a fost emis certificatul de calitate de moștenitor nr. 50 din 12 august 2020 (aflat la dosarul Judecătoriei Cosntanța), care a atestat doar calitatea de moștenitor a reclamantului, nefiind realizată și ieșirea din indiviziune.

În acest context factual, în raport cu obiectul pricinii deduse judecății, Înalta Curte reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 118 C. proc. civ., potrivit cu care:

"(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți".

Astfel, în cauza dedusă judecății se pune problema unor moșteniri deschise succesiv, ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează un caz de prorogare legală de competență, deoarece instanța aleasă de reclamant devine competentă să judece litigiul și în raport cu cereri care, formulate de sine stătător, ar fi atras competența teritorială a altei instanțe, respectiv cea de la ultimul domiciliu al altor defuncți.

În aplicarea acestor norme se reține că deși defuncta K. a avut ultimul domiciliu în municipiul București, sector 6 (fapt ce ar fi atras competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București), în exercitarea drepturilor recunoscute de lege cu privire la alegerea instanței competente conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul a ales să introducă acțiunea la Judecătoria Constanța, în a cărei circumscripție s-a aflat ultimul domiciliul al defunctului L..

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Constanța, reclamantul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, ca primă instanță competentă sesizată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.