ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1691/2022

Să dispună anularea testamentului autentificat sub nr. x/28.07.2015 la E., pentru lipsa discernământului testatoarei F. de la momentul încheierii acestuia;

Să dispună anularea testamentului autentificat sub nr. x/28.07.2015 la E., pentru vicierea consimțământului testatoarei sub forma captației și a sugestiei;

Să dispună anularea testamentului autentificat sub nr. x/28.07.2015 la E., pentru incapacitatea specială a beneficiarilor de a primi liberalitatea, conform art. 990 C. civ.

Să dispună anularea certificatelor de moștenitor eliberate pe numele pârâților, ca efect al anulării testamentului prin care au fost numiți pârâții în calitate de legatari universali al numitei F.;

Să constate că masa succesorală după defuncta F. se compune din totalitatea bunurilor menționate în cuprinsul Certificatul de legatar nr. x/2015 încheiat la data de 23.09.2015 și că în urma decesului acesteia, întreaga masă succesorală îi revine soțului, respectiv numitului G., în calitate de unic moștenitor;

Să constate că în urma decesului numitului G., survenit la data de 10.01.2016, au calitatea de moștenitori numitul H., în calitate de ascendent privilegiat și numita I., în calitate de colateral privilegiat;

Să constate că în urma decesului numitului H., din data de 01.07.2016, întreaga masă succesorală îi revine numitei I., în calitate de descendentă directă;

Să constate că în urma decesului numitei I., de la data de 17.09.2016, singurii moștenitori ai acesteia sunt reclamanții, respectiv A. în calitate de soț supraviețuitor și B., în calitate de descendent direct;

Ca urmare a admiterii petitelor 1-7, în principal, se solicită să se constate că întreaga masă succesorală a defunctei F. revine reclamanților;

În subsidiar, s-a solicitat reducțiunea liberalităților înscrise în testamentul numitei F. și reîntregirea rezervei succesorale a numitului G., iar drept urmare, să se constate că rezerva succesorală a acestuia revine reclamanților în calitate de moștenitori. În drept, au fost invocate prevederile art. 963 și urm. C. civ., art. 1038, art. 990 alin. (1) și art. 1086 și urm. C. civ., precum și alte dispoziții legale la care s-a făcut trimitere în acțiune. Prin sentința civilă nr. 1348/2021 din 07 iunie 2021, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Alba Iulia, invocată prin întâmpinare de pârâții C. și D. și a fost declinată, în favoarea Tribunalului Alba, competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B.. Prin sentința civilă nr. 2816/2021 din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, a fost admisă excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria Alba Iulia și Tribunalul Alba și în baza art. 134 C. proc. civ. a fost suspendată judecata și înaintat dosarul Curții de Apel Alba Iulia pentru soluționarea conflictului de competență ivit. Prin sentința civilă nr. 5/2022 din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, reținându-se, în esență, față de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) 1 C. proc. civ. care reprezintă o normă specială față de art. 94 pct. 1 lit. k) din același cod, că acțiunea dedusă judecății are ca obiect cereri în materie de moștenire, iar competența de soluționare aparține judecătoriei, în speță Judecătoriei Alba Iulia. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, în data de 10 februarie 2022, sub nr. x/2021*. Prin sentința civilă nr. 595/2022 din 28 martie 2022, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâți, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Jibou. În motivare, această instanță a reținut că dispozițiile art. 118 C. proc. civ. reglementează o competență exclusivă în favoarea instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, iar în speță este vorba despre o singură moștenire, respectiv cea a defunctei F.. S-a mai reținut că moștenirea lui G., decedat în Alba Iulia, fostul soț al defunctei F., nu face obiectul cauzei, aceeași fiind situația și cu succesiunea defunctei I., iar pârâții nu au pus în discuție faptul că reclamanții sunt succesorii defuncților G. și I.. A mai apreciat instanța că valabilitatea dispozițiilor testamentare cuprinse în testamentul defunctei F. fac obiectul prezentei cauze, litigiul dintre părți vizând doar acest aspect, nu și alte moșteniri menționate în petit și în legătură cu care pârâții nu au nicio pretenție. Conchizând, în raport cu faptul că ultimul domiciliu al testatoarei F., decedată la 18 august 2015, a fost în localitatea Jibou, jud. Sălaj, această instanță a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Învestită prin declinare, Judecătoria Jibou prin sentința civilă nr. 729 din 07 iulie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, având în vedere dispozițiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., că la punctul 6 din cererea introductivă se solicită să se stabilească calitatea de moștenitori după defunctul G., decedat la data de 10 ianuarie 2016, cu ultimul domiciliul în Alba Iulia, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. x/2018 depus la dosarul fond, iar la punctul 10 din cererea introductivă se solicită reîntregirea rezervei succesorale a numitului G., solicitare care se încadrează la art. 118 alin. (1) pct. 2, fiind o cerere privitoare la moștenirea defunctului G., cu ultimul domiciliul în Alba Iulia, dosar. Ca atare, instanța a apreciat că obiectul litigiului nu se raportează doar la o singură moștenire, cea a defunctei F., ci sunt formulate cereri raportat la rezerva succesorală și calitatea de moștenitori după defuncții G., decedat la data de 10 ianuarie 2016, și I., decedată la data de 17 septembrie 2016, ambii cu ultimul domiciliul în Alba Iulia, jud. Alba. Reclamanții au ales, dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, instanța de la ultimul domiciliu al defuncților J. și I., ambii cu ultimul domiciliul în Alba Iulia, jud. Alba, introducând cererea la Judecătoria Alba-Iulia. Concluzionând, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează competența în situația cererilor care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Alba Iulia și Judecătoria Jibou. În speță, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în calitate de moștenitori legali ai defunctei I., aceștia au solicitat anularea testamentului autentificat sub nr. x/28.07.2015 la E., act încheiat de către defuncta F. în favoarea pârâților C. și D., anularea certificatelor de moștenitor eliberate pârâților, dar și stabilirea calității de moștenitori al numitului G., în calitate de soț supraviețuitor după defuncta F., al numiților H., în calitate de ascendent privilegiat și a numitei I., în calitate de colateral privilegiat după defunctul G., a numitei I., în calitate de descendentă după defunctul H., a reclamanților A., în calitate de soț supraviețuitor și B., în calitate de descendent după defuncta I., stabilirea masei succesorale după fiecare defunct și în subsidiar reducțiunea liberalităților excesive cuprinse în testament. Raportat la conținutul concret al cererii de chemare în judecată, se reține că aceasta privește mai multe moșteniri deschise succesiv, iar nu exclusiv moștenirea defunctei F., câtă vreme reclamanții solicită ca instanța să statueze inclusiv în ceea ce privește calitatea de succesori ai defuncților G. și I.. Se observă în același timp că potrivit certificatelor de deces aflate în dosarul Judecătoriei Alba Iulia la filele x, G. a decedat la data de 10 ianuarie 2016, în Alba Iulia, unde a avut și ultimul domiciliu, iar I. a decedat la data de 17 septembrie 2016, în Alba Iulia, având ultimul domiciliu în Alba Iulia. În raport cu obiectul pricinii deduse judecății, Înalta Curte reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 118 C. proc. civ., potrivit cu care: "(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți". Astfel, în cauza dedusă judecății se pune problema unor moșteniri deschise succesiv, ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează un caz de prorogare legală de competență, deoarece instanța aleasă de reclamant devine competentă să judece litigiul și în raport cu cereri care, formulate de sine stătător, ar fi atras competența teritorială a altei instanțe, respectiv cea de la ultimul domiciliu al altor defuncți. În aplicarea acestor norme se reține că deși defuncta F. a avut ultimul domiciliu în orașul Jibou (fapt ce ar fi atras competența teritorială a Judecătoriei Jibou), în exercitarea drepturilor recunoscute de lege cu privire la alegerea instanței competente conform art. 116 C. proc. civ., reclamanții au introdus acțiunea la Judecătoria Alba Iulia, în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliul al defuncților G. și I.. Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Alba Iulia, reclamanții au învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, ca primă instanță competentă sesizată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.