Decizia nr. 277/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 6 decembrie 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanții A. și B. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții C. și D., prin hotărâre judecătorească: să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în baza încheierii de autentificare nr. x din data de 18 iunie 1990 și a tuturor actelor subsecvente; să se constate că imobilul ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza încheierii de autentificare nr. x din data de 18 iunie 1990, înscris în CF nr. x a localității Alba Iulia, cu nr. top. x, constând în construcții în suprafață de 321 m.p., a fost demolat și s-a construit un alt imobil în locul acestuia, rămânând astfel contractul de vânzare-cumpărare fără obiect. Prin precizarea de acțiune de la data de 24 mai 2017, reclamanții A. și B. au înțeles să reformuleze petitele acțiunii, sens în care au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții C. și D., prin hotărâre judecătorească: să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în baza încheierii de autentificare nr. x din data de 18 iunie 1990 și a actelor subsecvente, întrucât cumpărătoarea-pârâtă C. nu a achitat niciun preț, acesta fiind achitat în întregime de reclamantul A.; să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. x din data de 18 iunie 1990 și a actelor subsecvente, întrucât la încheierea acestuia a stat dolul și înșelăciunea din partea cumpărătoarei-pârâtei; să se constate că reclamantul A. a cumpărat cu contribuția sa exclusivă imobilul înscris în CF x a localității Alba Iulia, cu nr. top. x; să se dispună OCPI Alba, Biroul de Carte Funciară efectuarea operațiunilor de atribuire a reclamanților în cartea funciară, conform sentinței ce se va pronunța și documentației tehnice ce se va efectua, în funcție de cotele fiecăruia dintre reclamanți. În subsidiar, reclamanții A. și B. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții C. și D., prin hotărâre judecătorească: să se constate că imobilul cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat în baza încheierii de autentificare nr. 3452/1990 din data de 18 iunie 1990, înscris în CF x a localității Alba Iulia cu nr. top. x, a fost demolat; să se constate că în urma demolării a fost construit un nou imobil cu contribuția exclusivă a reclamantului A., iar pârâta nu are niciun drept asupra acestuia; să se dispună OCPI Alba, Biroul de Carte Funciară, efectuarea operațiunilor de atribuire a reclamanților în Cartea Funciară conform sentinței ce se va pronunța și documentației tehnice ce se va efectua în funcție de cotele fiecăruia. I.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 2216 din data de 10 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Alba Iulia a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților și excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea cererii principale. A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune referitor la cererea principală. A respins ca prescrisă acțiunea principală formulată și precizată de reclamanții A. și B., împotriva pârâților C. și D.. Cu privire la acțiunea subsidiară formulată și precizată de reclamanți, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților D. și C.. A respins acțiunea subsidiară formulată și precizată de reclamanții A. și B. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă. A obligat pe reclamanți la plata către pârâți a sumei de 2.500 RON cu titlu cheltuieli de judecată, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 231A din data de 13 aprilie 2018, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanții A. și B., a anulat sentința civilă nr. 2216/2017 și a trimis cauza în rejudecare aceleiași prime instanțe de fond. I.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, în al doilea ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 351 din data de 20 februarie 2019 pronunțată în dosar nr. x/2016, Judecătoria Alba Iulia a respins, ca neîntemeiată, excepția suspendării judecății cauzei invocată de către reclamanți. A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, invocată de către pârâți prin întâmpinare. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. x din data de 18 iunie 1990, invocată de pârâții D. și C. prin întâmpinare. A respins capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. x din data de 18 iunie 1990 formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâții D. și C. ca fiind formulat împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A admis excepția inadmisibilității petitului privind constatarea faptului că imobilul construcție cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. x din data de 18 iunie 1990 a fost demolat. A respins, ca inadmisibil, capătul din cererea de chemare în judecată privind constatarea faptului că imobilul construcție cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. x din data de 18 iunie 1990 a fost demolat. A admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul din cerere referitor la anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. x din data de 18 iuie 1990. A constatat prescris dreptul la acțiune în ceea ce privește capătul din cerere referitor la anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. x din data de 18 iunie 1990. A respins în rest, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată A obligat pe reclamanți la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON reprezentând onorariu avocat. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă în al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 668/A din data de 14 noiembrie 2019, Tribunalul Alba, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 351/2019 pronunțate de Judecătoria Alba în dosarul nr. x/2016. A obligat pe apelanți să plătească intimaților suma de 3.000 RON cheltuieli de judecată în apel. I.

Hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă Prin încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2021, ca urmare a decesului intimatei C., instanța, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. l C. proc. civ., a dispus suspendarea recursului declarat de reclamanta B., în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctului A., împotriva deciziei civile nr. 668/A/2019 pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016. La data de 16 iunie 2022, în urma referatului întocmit de arhivă, s-a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea discutării perimării recursului. Prin decizia civilă nr. 338 din data de 7 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a constatat perimat recursul declarat de reclamanta B. și de reclamantul A. (decedat în cursul procesului, recursul fiind continuat de moștenitoarea legală B.) împotriva deciziei civile nr. 668/A/2019 pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă. A obligat pe recurenta B. să plătească intimaților D. și C. suma de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. I.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2021 și a decizie civile nr. 338 din data de 7 decembrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta B., în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctului reclamant A.. I.

Înregistrarea recursurilor la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 27 ianuarie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2. I.

Motivele de recurs Prin cererea depusă prin intermediul poștei electronice la data de 10 decembrie 2022 și înregistrată la data de 12 decembrie 2022, reclamanta B., în nume propriu și în calitate de moștenitoare a reclamantului A., a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 338 din data de 7 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. A susținut că instanța în mod nelegal și netemeinic a stabilit culpa sa, în condițiile în care intimatul-pârât D. nu a prezentat certificatul de moștenitor după mama sa (C. – văduva decedată în timpul procesului), și a obligat-o la plata de cheltuieli. A solicitat admiterea recursului, iar, în rejudecare, să se constate culpa intimatului-pârât D., prin refuzul de a prezenta certificatul de moștenitor după mama sa, necesar judecării cauzei, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor. A subliniat ca obligația de a dovedi calitatea de moștenitor după decedata C. aparține intimatului-pârât D.. Prin cererea depusă prin intermediul poștei electronice la data de 11 decembrie 2022 și înregistrată la data de 12 decembrie 2022, reclamanta B., în nume propriu și în calitate de moștenitoare a reclamantului A., a formulat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 338 din data de 7 decembrie 2022, cât și a încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016. În ceea ce privește criticile aduse decizie civile nr. 338 din data de 7 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a reluat susținerile formulate prin cererea anterioară de recurs. Cu referire la încheierea atacată (încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016), a invocat că sunt incidente motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. Astfel, a arătat că suspendarea judecării cauzei a fost dispusă în condițiile în care procedura de citare nu era legal îndeplinită, având în vedere că, întrucât survenise decesul intimatei-pârâte C., instanța trebuia mai întâi să procedeze la citarea defunctei pe numele moștenirii la domiciliul acesteia și apoi să dispună suspendarea până la introducerea în cauză a moștenitorilor. Totodată, a susținut că instanța nu a precizat în mod clar cărei părți îi revine obligația de a depune la dosar certificatul de calitate de moștenitor după C., precum și că nu se putea stabili această obligație decât în sarcina părților care au vocație la moștenirea lui C. – au fost încălcate normele de drept substanțial vizând dreptul intuitu personae de a accepta moștenirea; certificatul de calitate de moștenitor se eliberează doar persoanelor cu vocație succesorală și nu tuturor părților din dosar. A mai menționat și că, după suspendarea procesului, a depus diligentele necesare pentru a afla care sunt moștenitorii lui C., dar s-a izbit de refuzul biroului notarial, motivat de împrejurarea că nu are vocație succesorală, că nu i se poate elibera niciun act și nici nu i se permite participarea la ședințele notariale. Totodată, a arătat că intimatul-pârât D. cu rea-credință nu obține certificatul de moștenitor, cu scopul de a se dispune perimarea, soluție care este favorabilă acestuia. A subliniat că nu îl poate obliga pe intimatul-pârât D. să-și dovedească, în cauză, calitatea de moștenitor după defuncta C., iar stabilirea de către curtea de apel a obligației în sarcina părților depășește cadrul legal al acceptării moștenirii. I.

Apărările formulate în cauză În cauză nu a fost formulată întâmpinare. I.

Procedura de filtru, încheierea de admitere în principiu Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din data de 7 noiembrie 2023, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta B., în nume propriu și în calitate de moștenitor al lui A., împotriva deciziei civile nr. 338 din data de 7 decembrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 16 ianuarie 2024 în ședință publică, cu citarea părților. Prin aceeași încheiere, a fost respins, ca tardiv, recursul formulat de reclamanta B., în nume propriu și în calitate de moștenitor al lui A., împotriva încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă. La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2024, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare și, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării asupra recursului declarat de reclamanta B., în nume propriu și în calitate de moștenitor al lui A., împotriva deciziei civile nr. 338 din data de 7 decembrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, la data 30 ianuarie 2024, când, având în vedere imposibilitatea de constituire a completului de judecată, a amânat din nou pronunțarea la data de 6 februarie 2024. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În prealabil, Curtea notează că recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a judecății a fost respins ca tardiv formulat, prin încheierea pronunțată în procedura filtrului de admisibilitate din data de 7.11.2023. Ca urmare, premisa analizei controlului de legalitate asupra soluției recurate, de perimare a judecății o constituie legala suspendare a judecății în considerarea decesului intimatei-pârâte C., în condițiile art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Potrivit art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. În ceea ce privește corelarea cursului perimării cu suspendarea de drept, reglementată de art. 412 C. proc. civ., art. 418 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare. Așadar, acest text reglementează doar ipoteza în care termenul de perimare a început să curgă, ca urmare a unei cauze de suspendare imputabile părților (precum suspendarea voluntară ori cea reglementată de art. 242 C. proc. civ.), dar nu soluționează expres ipoteza de față, în care suspendarea este dispusă ab initio în considerarea decesului unei părți, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. După cum rezultă din textul de lege evocat, suspendarea judecății în această ipoteză se dispune până la introducerea în cauză a moștenitorilor, iar potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia: (...) prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului (...). Rezultă prin urmare că, în regulă generală, partea interesată să obțină redeschiderea judecății suspendate în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. trebuie să indice moștenitorii. Cu toate acestea, atunci când cel decedat este partea adversă celui interesat să obțină reluarea judecății, titularul cererii de repunere pe rol poate avea o reală dificultate în dovedirea calității de moștenitor, aceasta întrucât dezbaterea succesorală notarială este una facultativă, iar moștenirea poate fi acceptată expres chiar în afara acestei proceduri, când succesibilul își însușește explicit titlul sau calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată (art. 1.108 alin. (2) C. civ.). Mai mult, acceptarea moștenirii poate fi și tacită, când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moștenitor (art. 1.108 alin. (3) C. civ.). Or, în aceste din urmă ipoteze, a face dovada că succesibilii adversarului decedat au acceptat moștenirea, expres ori tacit, poate constitui o reală dificultate pentru partea interesată să obțină redeschiderea judecății. S-a statuat în mod judicios în practica judiciară că în asemenea ipoteze este suficientă indicarea succesibililor, urmând ca instanța să-i citeze pe succesibili și să-i întrebe cu privire la acceptarea sau nu a moștenirii, acordând în caz de nevoie un termen în scopul efectuării opțiunii succesorale. De asemenea, atunci când nu sunt cunoscuți nici succesibilii, este necesar, dar și suficient ca cel interesat să reia judecata să depună, periodic, diligențe pentru a determina dacă procedura succesorală a fost inițiată în condițiile legii. În lipsa unor astfel de diligențe, care pot consta inclusiv în formularea unei cereri de reducere a termenului de opțiune succesorală (art. 1113 C. civ.) ori de numire a unui curator al moștenirii (art. 155 alin. (1) pct. 15 C. proc. civ.), sancțiunea perimării nu poate fi însă evitată, operând în condițiile art. 416 și urm. C. proc. civ., termenul de perimare urmând să curgă de la data suspendării judecății. În raport de coordonatele expuse, recursul este în întregime nefondat. Din cuprinsul încheierii din data de 16.12.2021 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția I civilă rezultă că intimații-pârâți i-au indicat expres pe succesibilii care, în opinia lor, preiau poziția procesuală a intimatei decedate, ceea ce făcea posibilă continuarea judecății prin citarea acestor succesibili, pentru a-și exprima poziția cu privire la acceptarea moștenirii. Recurenta-reclamantă însăși este cea care a insistat, prin avocatul său, ca pricina să fie suspendată, învederând că se impune suspendarea judecății până la dezbaterea notarială. În ceea ce privește cererea pentru eliberarea certificatului de grefă formulată la 7.01.2022, singura depusă în interiorul termenului de perimare de 6 luni, aceasta nu reprezintă în drept un act de procedură făcut în scopul reluării judecății, în sensul art. 417 C. proc. civ., fiind un simplu act de evidență a procesului aflat pe rolul instanței. Aceleași considerente se aplică și cererilor pentru eliberarea unor certificate de grefă din datele de 30.09.2022 și 5.10.2022, acestea fiind însă făcute deja după împlinirea termenului de perimare, ca și celelalte cereri și excepții regăsite la dosarul Curții de Apel Alb-Iulia. Este real că ulterior partea s-a deplasat la Camera Notarilor Publici Alba-Iulia și a depus cereri pe rolul acestei Camere, ca și pe rolul BNP E., dar după cum rezultă din cuprinsul acestor cereri, ca și din răspunsurile formulate de notarul public, scopul acestor cereri nu a fost pur și simplu să afle identitatea succesibililor, ci partea a formulat pretenții în legătură cu moștenirea care se dezbate și a solicitat să participe la dezbaterea succesiunii, solicitare respinsă de notarul public, întrucât recurenta nu are calitatea de succesibil. Apare așadar cu evidență că în cauză nu au fost efectuate acte întrerupătoare ale termenului de perimare, în sensul art. 417 C. proc. civ., partea fiind în culpă pentru neindicarea cel puțin a succesibililor, pe care îi cunoștea chiar de la momentul suspendării judecății. Ca atare, va fi înlăturat motivul de recurs referitor la pretinsele diligențe depuse, în considerarea celor ce preced. Nefondată este și susținerea potrivit căreia moștenitorii defunctei sunt cei ținuți să facă dovada calității lor. Deși aceasta este situația ideală și care corespunde unei conduite diligente din partea celor cărora li s-a transmis calitatea procesuală, în condițiile art. 39 C. proc. civ., prevederile art. 415 pct. 2 sunt univoce în sensul că cel care solicită reluarea judecății trebuie să facă dovada calității de moștenitor or, cel puțin, în raport de toate aspectele arătate în motivarea de față, a succesibililor, în măsura în care titularul cererii de repunere pe rol nu dispune de date suficiente pentru a proba acceptarea moștenirii și are nevoie în mod obiectiv de concursul instanței. Ca urmare, recurenta nu poate pretinde cu succes că nu i se poate solicita cel puțin indicarea succesibililor, ceea ce nu a făcut în interiorul termenului de perimare. În ceea ce privește criticile referitoare la suspendarea judecății cu lipsă de procedură și la nestabilirea părții căreia îi incumbă probarea calității de moștenitor, aceste critici privesc încheierea de suspendare a judecății, recursul respectiv fiind însă deja respins ca tardiv prin încheierea pronunțată în procedura de filtrare a recursurilor. Se constată prin urmare că nu sunt întrunite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În ceea ce privește motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., acestea au fost indicate formal, nefiind formulate critici împotriva deciziei de perimare recurate, apte a fi încadrate în aceste motive de casare. Urmează așadar ca recursul să fie respins, ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.