ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1473/2023

HOTĂRÂRE

28.09.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1473/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 28.09.2021, astfel cum a fost precizată prin cererea din data de 30.11.2021, nota de ședință din data de 20.01.2022 și precizarea din data de 16.03.2022, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. (decedat ulterior sesizării instanței) – moștenitori F., G., H. Și I. –, J., K., următoarele: să constate calitatea de moștenitori după defuncta L. a reclamantei și a pârâților, toți nepoți de frați predecedați; să stabilească cotele de moștenire aferente fiecărui moștenitor; să constate că masa partajabilă a defunctei este compusă din bunul imobil situat în Brașov, str. x, înscris în CF nr. x Brașov, nr. top. (x și sumele de bani aflate în conturile deschise pe numele defunctei la M.; să dispună împărțirea bunului imobil aferent masei partajabile și ieșirea din indiviziune asupra apartamentului, prin atribuirea în natură către partea care solicită, sau vânzarea acestuia, în condițiile art. 991 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1673 din 28 februarie 2023, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 118 C. proc. civ., apreciind că acțiunea reclamantei constituie o cererea în materie de moștenire, care atrage competența exclusivă a instanței de la "ultimul domiciliul al defunctului".

A apreciat că sintagma "ultimul domiciliul al defunctului" corespunde ultimei locuințe efective, indiferent dacă aceasta a fost sau nu înscrisă în actul de identitate al defunctului.

Astfel, în raport de susținerile reclamantei care a arătat că defuncta a trăit în ultimii ani ai vieții sale în Roman, într-un apartament cu chirie, coroborate cu mențiunile din certificatul de deces privind locul decesului dar și cu verificarea DEPABD efectuată de instanță, din care a rezultat că defuncta a avut înscrisă în evidențe o reședință în Mun. Roman, str. x, jud. Neamț, în perioada 2017-2018, instanța a conchis că ultimul domiciliul al defunctei L. a fost în Municipiul Roman.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Roman prin sentința civilă nr. 1510 din 27 iunie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Brașov iar, în baza art. 134 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut incidența în speță a acelorași dispoziții menționate de Judecătoria Brașov, și anume art. 118 C. proc. civ., însă a apreciat că rațiunea normei de competență exclusivă rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide, de regulă, cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 954 alin. (2) C. civ., precum și că dovada domiciliului se face cu actul de identitate al defunctului.

A reținut că din verificarea DEPABD efectuată de instanță a rezultat că defuncta a avut ultimul domiciliul activ în Municipiul Brașov, str. x, jud. Brașov, acesta fiind stabilit începând de la data de 09 ianuarie 1987, fiind valabil până la data de 17 iulie 2020 (data când a intervenit decesul său), precum și că nu prezintă relevanță faptul că defuncta a avut temporar o reședință în Municipiul Roman, jud. Neamț, în perioada 21.09.2017 – 20.09.2018 (un singur an), voința clară a legiuitorului fiind aceea de a stabili, în materia care face obiectul cauzei, competența exclusivă a instanței de la ultimul domiciliu, iar în nici un caz de la instanța unde o persoană a avut temporar o reședință care a expirat oricum cu doi ani înainte de data decesului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 28.09.2021, astfel cum a fost precizată prin cererile din 30.11.2021, 20.01.2022 și 16.03.2022, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. (decedat ulterior sesizării instanței) – moștenitori F., G., H. Și I. –, J., K., următoarele: să constate calitatea de moștenitori după defuncta L. a reclamantei și a pârâților, toți nepoți de frați predecedați; să stabilească cotele de moștenire aferente fiecărui moștenitor; să constate că masa partajabilă a defunctei este compusă din bunul imobil situat în Brașov, str. x, înscris în CF nr. x Brașov, nr. top. (x și sumele de bani aflate în conturile deschise pe numele defunctei la M.; să dispună împărțirea bunului imobil aferent masei partajabile și ieșirea din indiviziune asupra apartamentului, prin atribuirea în natură către partea care solicită sau vânzarea acestuia, în condițiile art. 991 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța cu trei capete de cerere prin care urmărește dezbaterea succesiunii după defuncta L., și un capăt de cerere prin care se urmărește ieșirea din indiviziune.

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menționat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliu al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moștenirii, adică după desăvârșirea împărțelii între moștenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competență teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moștenire".

Cum în cauză obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie tocmai solicitarea de sistare a stării de indiviziune în raport de defuncta L., rezultă că instanța competentă a soluționa pricina, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., este cea în circumscripția căreia se regăsește ultimul domiciliu al acesteia.

În acest sens, potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

Din certificatul de deces depus la dosar reiese că defuncta L. a decedat la data de 17.07.2020, iar ultimul său domiciliu a fost în Brașov, jud. Brașov, conform mențiunilor de la rubrica "domiciliu", care nu trebuie confundat cu locul decesului.

Împrejurarea că, anterior decesului, defuncta a locuit o perioadă de timp în localitatea Roman nu are nicio relevanță asupra stabilirii instanței competente (în analiza căreia interesează locul de domiciliu, iar nu locul decesului), câtă vreme ceea ce este relevant în determinarea competenței este ultimul domiciliul al defunctului, care se stabilește conform art. 954 alin. (2) C. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.