ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2558/2024

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 25 noiembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Moinești, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care:

- să se constate deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctei C., decedată la 18.06.2005 și extinderea succesiunii după părinții defunctei, D. și E.;

- să se constate că de pe urma defunctei au rămas ca succesori A., B., F. și G.;

- să se constate masa succesorală și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce urmează a fi partajate - imobil casă cu terenul aferent, un grajd, precum și terenuri agricole situate în Comuna Pârjol, Sat Himieni, Jud. Bacău.

II. Hotărârea Judecătoriei Moinești:

Prin sentința nr. 482 din 17 aprilie 2024, Judecătoria Moinești a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivare, instanța a arătat că potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului.

În cauză, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctei C. reiese că aceasta a avut ultimul domiciliu în Brașov, aspect arătat și de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Constatând că ultimul domiciliu al defunctei C. a fost la Brașov, astfel cum rezultă din certificatul de deces al acesteia, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Moinești și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

III. Hotărârea Judecătoriei Brașov:

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov a pronunțat sentința civilă nr. 9623 din 30 septembrie 2024, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Moinești, a constatat ivit conflictul negativ și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În aplicarea dispozițiilor art. 118 C. proc. civ., instanța a reținut că potrivit certificatului de deces aflat la fila x și verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, defuncta a avut ultimul domiciliu în comuna Pîrjol, județul Bacău, astfel încât cererea de chemare în judecată este de competența exclusivă a Judecătoriei Moinești.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Raportat la obiectul litigiului dedus judecății, respectiv dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei C., constatarea masei succesorale și ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce urmează a fi partajate, competența teritorială este absolută, fiind reglementată de norme de ordine publică.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:

"În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Așadar, în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, competența aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea și stabilirea diferită a noțiunii de "ultim domiciliu" al defunctei, în motivarea soluției de declinare a competenței prima instanță reținând domiciliul în fapt al acesteia, iar a doua instanță acordând valențe domiciliului defunctei menționat în cuprinsul actelor de stare civilă de la momentul survenirii decesului.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 954 alin. (2) C. civ., "Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

În cauza dedusă judecății, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctei C., aflat la dosarul Judecătoriei Moinești, reiese că aceasta a avut ultimul domiciliu în localitatea Pîrjol, județul Bacău, conform mențiunilor existente la rubrica "domiciliul", care nu trebuie confundat cu locul decesului.

Împrejurarea că anterior decesului defuncta a locuit în Brașov (unde a intervenit și decesul acesteia), nu are relevanță în speță, câtă vreme la determinarea instanței competente trebuie să se țină seama de ultimul domiciliu al defunctei astfel cum acesta este stabilit prin dispozițiile legale anterior redate.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2024.