ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2006/2021

HOTĂRÂRE

07.10.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2006/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 decembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Dej, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și Comuna Bobâlna, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună următoarele:

I. constatarea identificării din punct de vedere topografic a imobilului teren în suprafață de 1836 mp, teren situat în intravilanul jud. Cluj, având categoria de folosință "curți, construcții", "arabil" și livezi, teren înscris în titlul de proprietate nr. x din 18.06.1995, eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, în favoarea numiților B. și C., amândoi în calitate de moștenitori ai defunctului D., cu imobilul înscris în CF nr. x Bobâlna, nr. topo x, 66, nr. top. x-C1, în suprafață totală de 2196 mp, cu categoria de folosință "grădină" și "casă, teren curți-construcții", având ca proprietar pe Statul Român;

II. dezlipirea nr. topo x în suprafață de 1800 mp din CF x Bobâlna, în două parcele, astfel: a) nr. top. nou x în suprafață de 360 mp cu categoria de folosință "grădină", se va înscrie în favoarea vechiului proprietar de CF; b)nr. top. nou x în suprafață de 1440 mp, cu categoria de folosință "grădină", se va înscrie în favoarea lui B. și C., cu titlu de reconstituire în temeiul Legii nr. 18/1991;

III. suplimentarea masei succesorale rămase după defunctul D., decedat la data de 25.03.1990, stabilită prin Certificatul de moștenitor nr. x din data de 04.11.2010, eliberat de BNP Asociați E. și F., cu cota de 1/1 parte din imobilul situat în intravilanul satului Bobâlna, com. Bobâlna, nr. 145, jud. Cluj, având categoria de folosință "casă Dparțial + P cu fundație din piatră și zidărie cu Cărămidă, compusă din demisol parțial: magazie și beci; parter: 2 camere, cămară, antreu și terasă acoperită" și teren în suprafață de 1836 mp, ce face parte din tarla I22, parcelele 1, 1/1, și 1/2, înscris în titlul de proprietate nr. x din 18.06.1995, eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, masă succesorală ce revine moștenitorilor C., în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 1/4 parte și B., în calitate de fiu, în cotă de 3/4 parte;

IV. suplimentarea masei succesorale rămase după defuncta C., decedată la 19.08.2010, stabilită prin certificatul de moștenitor nr. x/04.11.2010, eliberat de BNP Asociați E. și F., cu cota de 1/4 parte din imobilul situat în intravilanul satului Bobâlna, comuna Bobâlna, nr. 145, jud. Cluj, având categoria de folosință "casă Dparțial + P cu fundație din piatră și zidărie cu Cărămidă, compusă din demisol parțial: magazie și beci; parter: 2 camere, cămară, antreu și terasă acoperită" și teren în suprafață de 1836 mp, ce face parte din tarla I22, parcelele 1, 1/1, și 1/2, înscris în titlul de proprietate nr. x din 18.06.1995, eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, masă succesorală ce revine moștenitorului B., în calitate de fiu;

V. obligarea pârâtului B. să semneze act autentic de vânzare cumpărare în favoarea reclamantei, având ca obiect imobilul situat în intravilanul satului Bobâlna, com. Bobâlna, nr. 145, jud. Cluj, având categoria de folosință "casă Dparțial + P cu fundație din piatră și zidărie cu Cărămidă, compusă din demisol parțial: magazie și beci; parter: 2 camere, cămară, antreu și terasă acoperită" și teren în suprafață de 1836 mp, ce face parte din tarla I22, parcelele 1, 1/1, și 1/2, înscris în titlul de proprietate nr. x din 18.06.1995, eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, imobil ce se identifică cu nr. top. nou x, iar în caz contrar instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, corelativ cu înscrierea în cartea funciară a acestui imobil în favoarea reclamantei, în cotă de 1/1 parte, bun propriu, dobândit prin cumpărare. A mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție.

Reclamanta a precizat că la 24 iulie 2017, între promitentul-vânzător B. și promitenta-cumpărătoare reclamanta A., s-a încheiat antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul litigios. Prețul a fost achitat, reclamanta aflându-se în posesia de fapt a imobilului anterior încheierii contractului, astfel că sunt îndeplinite toate condițiile în vederea admiterii petitului V.

La 21 ianuarie 2021 pârâtul B. a depus întâmpinare, arătând că este de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, precizând că împreună cu defuncta sa mamă au înstrăinat imobilul litigios reclamantei.

II. Hotărârea Judecătoriei Dej:

Prin sentința civilă nr. 200 din 31 martie 2021 pronunțată de Judecătoria Dej, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut în cazul cererilor privitoare la moștenire competența teritorială a instanțelor este una exclusivă, de ordine publică, fiind aplicabile dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Cum din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a reieșit că ultimul domiciliu al defuncților D. și C. a fost în municipiul Brașov, județul Brașov, instanța a apreciat că revine Judecătoriei Brașov competența de soluționare a cauzei.

III. Hotărârea Judecătoriei Brașov:

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov a pronunțat sentința civilă nr. 5970 din 29 iunie 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Dej competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Analizând pretențiile deduse judecății din perspectiva dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., instanța a reținut că a fost sesizată cu soluționarea unui litigiu având ca finalitate pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare, după cum reiese din construcția juridică a acțiunii și poziția expresă a reclamantei.

Judecătoria Brașov a apreciat că acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, are ca finalitate pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare, celelalte solicitări urmând a fi tranșate de instanța competentă pentru capătul principal de cerere.

În condițiile în care pentru capătul principal de cerere nu există norme ce stabilesc competența exclusivă a unei instanțe, competența de judecată este de ordine privată, iar cum pârâta nu a invocat necompetența în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., declinarea cauzei nu era posibilă.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej, s-a solicitat instanței ca, după clarificarea situației juridice a imobilului, să se dispună obligarea pârâtului să semneze act autentic de vânzare cumpărare în favoarea reclamantei.

Astfel cum reiese din lecturarea cererii de chemare în judecată, din interpretarea poziției procesuale a pârâtului (care prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că solicită admiterea acțiunii) și din precizarea apărătorului reclamantei consemnată în cuprinsul practicalei sentinței nr. 200 din 31 martie 2021 a Judecătoriei Dej, scopul demersului principal este obligația de a face - obligarea pârâtului la semnarea actului autentic de vânzare-cumpărare a imobilului (validarea antecontractului), respectiv pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să constate că între reclamantă - în calitate de cumpărător - și pârât - în calitate de vânzător, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare translativ de proprietate asupra unui imobil (casă și teren) - copia contractului se regăsește la dosarul Judecătoriei Dej.

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competență, a fost calificarea cererii de chemare în judecată și interpretarea diferită pe care instanțele aflate în conflict au dat-o normelor ce reglementează competența teritorială de soluționare a cauzei, apreciind că în cauză este incident un caz de competență teritorială reglementată de norme de ordine privată (Judecătoria Brașov), respectiv că soluționarea acțiunii este de competența exclusivă a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului - normă de ordine publică (Judecătoria Dej).

Caracterul de ordine publică sau de ordine privată al normelor de competență teritorială incidente în cauză se apreciază pornind de la obiectul cererii deduse judecății, ținând cont de natura dreptului ce se valorifică prin acțiune.

Acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este personală. Printr-o astfel de acțiune reclamantul își valorifică un drept de creanță, respectiv dreptul de a solicita încheierea contractului - drept corelativ obligației pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea încheierii acestuia. Antecontractul de vânzare-cumpărare dă naștere unui raport juridic obligațional, în conținutul căruia intră un drept de creanță (ius ad personam) căruia îi corespunde o obligație de a face (aut facere), astfel cum s-a reținut în cuprinsul Deciziei nr. 8/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Regula generală de competență teritorială prevăzută de art. 107 C. proc. civ., care se aplică dacă prin lege nu este prevăzută o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial, intervine și în cazul formulării unei acțiuni personale (mobiliară sau imobiliară).

În cauză, cererea de chemare în judecată are ca obiect drepturi personale imobiliare de care părțile pot dispune și se referă la executarea unui contract consensual, competența teritorială fiind alternativă, în condițiile art. 113 pct. 3 C. proc. civ.

Conform acestui text, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației.

Competența teritorială este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului și instanța locului executării obligației, numai dacă în actul juridic încheiat de părți a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligației. În acest caz, față de dispozițiile art. 116 C. proc. civ., alegerea între instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului.

În situația în care părțile nu au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligației - cum este cazul în speța de față, competența teritorială nu mai este alternativă, neputându-se stabili care este instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației. Astfel, competența de soluționare în aceste cazuri se determină în temeiul art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țară, iar dacă nu are nici reședința cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului.

Competența teritorială de drept comun este reglementată de norme de ordine privată. Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetență de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în condițiile în care această excepție nu este invocată de către pârât, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze pricina.

În speță, se constată că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Dej a fost invocată de instanță din oficiu, la termenul de judecată din 31 martie 2021, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, față de prevederile legale anterior menționate, Judecătoria Dej, chiar dacă nu ar fi fost competentă să judece cauza, nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială și să se desesizeze în acest fel de soluționarea pricinii.

Prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

Ca urmare, având în vedere că decizia Înaltei Curți a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 133 din 19 februarie 2020, dată de la care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., se reține că, prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale de către pârâți (B. - cu domiciliul jud. Brașov și Comuna Bobâlna - cu sediul în comuna Bobâlna, jud. Cluj) în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Dej - instanță sesizată în considerarea sediului unuia dintre pârâții din cauză, în aplicarea art. 112 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej.